Ioana Avram. Desenator în ciocolată și acuarelă.

Bogdan Th. Olteanu | 14 Dec 2012

„Un profesor din Asia poate detecta - într-o sală cu 100 de elevi pictând - pe cel care nu execută bine linia doar ascultând sunetul făcut de pensulă pe hârtie.”

Ioana Avram este absolventムde design la Cluj. A lucrat timp de 7 ani ca art director la agenții ca BBDO, JWT, Gav Balkanski, Serviceplan Erste. Apoi s-a mutat înapoi la Oradea și în prezent e freelance art director, graphic designer și ilustrator. E pasionatムde acuarelムși de violet, mov, bordo, roz, lila, fuchsia, magenta și cyclam. 
  
Cum și de ce te-ai apucat de desenat? 
Desenez de când mă știu. Ai mei zic că nu eram un copil-problemă, stăteam ore în șir singură și desenam. Era suficient să mi se arate o trusă nouă de creioane mirosind a lemn lăcuit, sau niște hârtii colorate și o foarfecă, sau niște crete și o tablă, și gata: eram cea mai fericită. Am devenit atât de addicted de uneltele astea încât am început să desenez pe pereții casei până când ai mei mi-au confiscat ustensilele. Așa că am găsit o altă modalitate: să dosesc ciocolată primită în dar și să o folosesc pe post de creion colorat, pe pereți. 
   
Cum ai ajuns în publicitate?  
De prin clasa a 7-a m-am apucat de studiat desenul mai serios cu părinții mei - care sunt artiști. La liceu am studiat modă iar în facultate designul industrial și secundar modă. Dar nu mi-a plăcut să fac costume, nici să cos sau să țes, și nici designul de produs nu a fost ceea ce căutam. Cred că am preluat de la ambii părinți (mama e creator de modă și tata e designer de produs) și am ales calea exprimării grafice în lumea ideilor: comunicare vizuală, afiș, ilustrație.  
  
Am preluat partea asta de graphic design din design și am lipit-o de modă în stadiul ei de schița. Sunt mai fericită să gândesc decât să execut. Publicitatea mi-a oferit șansa să mă dezvolt în lumea asta a ideilor: să gândesc un spot, un prinț, să colaborez cu fotografi, oameni de producție care să îmi pună în practică ideile. Desigur, în paralel, am continuat să trăiesc în lumea mea: să fac schițe de modă pentru mine, să predau și să fiu fericită că prin mine, cu ajutorul meu, alți oameni reușesc să finalizeze ceva. Un profesor zicea despre oameni că sunt de două feluri: cei care iubesc traseul și cei care iubesc destinația. 
 
De ce ai plecat? 
Le-am reproșat dintotdeauna părinților mei că nu au știut să plece, când li s-a oferit ocazia. Așa că, atunci când mi s-a oferit mie, am plecat, că să nu îmi reproșeze și mie copiii mei treaba asta. Și m-am și întors. Și aș mai pleca. Și în general, sunt de părere că orice șansă se ivește, trebuie să îi dai bice.

Ce faci acum?
De toate: pictez, fac ilustrații în acuarelă: ilustrații de modă, wildlife, peisaje, predau modă și design (pregătire pentru facultate), particip la concursuri de ilustrație, bijuterie și design, câștig concursuri de ilustrație, bijuterie și design, sunt în comisii la concursuri, am colaborări cu diverse firme, expun în galerii online și offline, lucrez la cele 3 siteuri personale: unul de inspirație în design, altul de fashion teaching și altul despre eco design, mai fac și freelance pentru agenții de publicitate. În rest: pictez, pictez, pictez. Citesc, citesc, citesc sau călătoresc, călătoresc, călătoresc. Și uit de mine. Și uit când e sâmbătă sau duminică sau miercuri.
 
De ce acuarelă?
Pentru că îmi plac challenge-urile. Acuarela e una dintre cele mai complicate tehnici. Nu ai voie să revii, hârtia se poate îmbâcsi, nu poți trișa nicicum, nu poți corecta. Totul e la vedere. Mai ales greșelile. Am făcut un curs în vară - 3 săptămâni cu un profesor din Taiwan: am aflat că un ochi trebuie să fie ilustrat din 5 tușe și nu din 35. Că ai voie să folosești numai 3 pensule și fiecare să fie folosită de 2 ori într-o ilustrație. Că tușele trebuie să fie tot mai puține de sus în jos și că orice culoare pusă pe hârtie trebuie să fie formată din 5 alte culori. Că dacă vrei să ai tușa frumoasă, trebuie să studiezi shufa - arta scrierii, să respiri în anume fel, în anume ritm, să meditezi înainte de a te apuca de lucru. Trasarea oricărei linii în acuarelă are un sunet. Iar un profesor din Asia poate detecta - într-o sală cu 100 de elevi pictând - pe cel care nu execută bine linia doar ascultând cu atenție sunetul făcut de pensulă pe hârtia de acuarelă. Perfecțiune. 
   
De ce fashion? 
Desenul de modă trădează un desen anatomic corect sau greșit. În natură statică nu îți poți da seama dacă un artist e profi sau nu. Oricine poate desena niște forme geometrice dar nu oricine poate desena corpul uman/anatomie. Desenul de modă e complex: anatomie, culoare, compoziție, hasură, creativitate, texturi, tehnică. În plus de toate astea, eu ard pe dinăuntru când creez. Cred că ilustrația de modă e singura care îmi poate cuprinde și exprimă nebunia interioară.
   
Care e treaba cu violet, mov, bordo, roz, lila, fuchsia, magenta și cyclam? 
Îmi plac mie. De când mă știu. Mă inspiră. Movul e mister. Violetul e acuarelă. Rozul e senzual. Lila e parfum. Bordoul e deep. Magenta și cyclam sunt nebunești.

Ce nu îți place la fashion-ul de azi? 
Faptul că suntem în mileniul 3 și ne îmbrăcăm ca în 2. Că filmele SF din anii 70 erau mai SF decât ce vedem noi azi pe stradă. Nu văd nimic revoluționar.
 
Ce vrei să te faci când o să fii mare?
Aaaa…mică? Vreau să ramân mică și să mă joc. Îmi place să mă joc.

Ioana Avram pe Facebook
Pin It email