dela Sora Treişpe: Kahn

Dana Berghes | 10 Mar 2013

Sound-ul lui are un subbass hipnotic și o greutate care persistă mult după ce termini de ascultat, plus niște influențe semi-dark cumva: o atracție auditivă intensă.

Săptămâna asta am ascultat supermult dub și am tot căutat să aud bass. Am avut bucuria de a descoperi recent un tip din Bristol care a fost capabil să scoată - acum - ce se asculta pe vremuri - cu sound-ul zilei de mâine. Îl cheamă Joseph McGann, mi-a șuierat un porumbel, și am un playlist grăsuț în ultima vreme în care ocupă un procent însemnat.

Kahn face parte dintr-o generație nouă de muzicieni tineri din Marea Britanie, care a crescut ca un produs al comunității active tip sound-system-oriented-culture, influențată la rândul ei de punk rock și hip-hop. Păstrând valori distinctive ale mediului din care provine, muzical vorbind, a apărut ca un băiețel care și-a făcut temele temeinic, dar cu o puternică amprentă personală.

Kahn a început cu muzica cât încă era la școală. În 2011 a scos trei single-uri: Like We Used To, Way Mi Defend și Illy. E unul dintre DJii care se plimbă cu plăcile după ei, încercând să păstreze tradiția fidelității sunetului, chiar dacă majoritatea newcomerilor întoarce spatele vinilului. Face parte din colectivul Young Echo, care produce și emisiunea radio cu același nume. În toamna anului trecut, XLR8R anunța că Deep Medi, labelul lui Mala de care vorbeam săptămâna trecută, va prezenta un release pe vinil semnat Kahn. Alături de DJ Neek formează Gorgon Sound, care este un steppers și sound-system reggae team, asociat cu Roots Radical Sound System din Bristol. Sub formula asta va apărea un release prin aprilie, Find Jah Way.

Sound-ul lui are un subbass hipnotic și o greutate care persistă mult după ce termini de ascultat, plus niște influențe semi-dark cumva: o atracție auditivă intensă. Savoarea pe care o resimt eu rezidă în preocuparea lui pentru grime, dubstep și UK funky, pe care le regăsesc și printre obscuritățile pe care le-a adunat în cele 61 minute de muzică oferite pentru Mixmag, dar care nu îi afectează tonul personal din producțiile proprii. Are și niște remixuri tari, dar pentru care trebuie să faceți efortul personal de a adulmeca contul lui de SoundCloud și ce mai găsiți pe YouTube.

Na, ce să zic, tare interesant și promițător băiat. Despre care cred, însă, că dacă va veni vreodată în România în următorii zece ani, va pune muzică pentru 300 oameni în cel mai bun caz. Depinde, dacă nu zice vreun superstar despre el că e mega cool, ca să sară sponsori. Dacă aveți drum să vă intersectați live cu el, să-mi spuneți și mie cât de dulce e fructul pomului lăudat.
Pin It email