Din seriale: Nemţii sunt evil

Mai deunăzi am auzit pe cineva vociferând că nemții au încercat să-și spele păcatele botezându-și copiii cu nume evreiești, de parcă asta ar rezolva ceva. Participanții la discuție au sărit cu alte exemple menite să susțină afirmația de mai sus. Două minute de discuție despre Holocaust și deja toată lumea spumega; subiectul a fost abandonat în minutul trei. Prea serios pentru o zi de duminică, de fapt, nu e niciodată momentul potrivit să vorbești despre asta. Al Doilea Război Mondial a fost și va rămâne un subiect delicat din care invariabil nemții vor ieși prost. Mai jos, o miniserie nemțească și un sitcom britanic, din secole diferite, care au ales să pună problema un pic altfel, și reacțiile generate.

Unsere Mütter, unsere Väter / Generation War (2013)

Generation War e o miniserie de 3 episoade a câte 90 de minute (sau 6 episoade de 45 de minute, cum va fi difuzat în America) despre cinci nemți tineri, prieteni nedespărțiți, în Germania anilor 1941 - 1946. Doi militari, o soră medicală, o vedetă în devenire și un croitor evreu. Cei cinci se trezesc purtați de val - cu noi reguli, noi norme valorice, noi spaime. Trei dintre ei ajung pe front și trebuie să supraviețuiască, chiar cu prețul pierderii moralității. Ceilalți doi rămân în Berlin și se chinuie să evadeze. Povestea îi urmărește pe tot parcursul războiului și trece prin mai multe batalioane ale armatei germane dar și prin tabăra poloneză de rezistență, unde eroii se lovesc antisemitism.

Cu 14 milioane de euro, nemții au reușit o miniserie remarcabilă, cu actori excelenți, evoluții de personaje care pun pe masă o grămadă de subiecte de discuție, și efecte speciale care aduc pe ecran o imagine crudă, aproape necruțătoare în realism.

Un comentator de la Deutsche Welle a numit miniseria un semn că tinerii încep să fie mai deschiși la minte și să-și pună probleme în consecință. Reacțiile însă nu au întârziat să apară. Polonezii au atacat pe toate părțile, acuzând distorsionări de istorie. În armata lor de rezistență nu existau antisemiți. Nici măcar unul, niciodată. Punct. S-au trimis scrisori oficiale cu acuzații de calomnie și către ZDF și către Music Box, compania americană care a cumpărat drepturile de distribuție ale seriei. Rezultatul? Ratinguri uriașe în Polonia. Atât deocamdată.

Fawlty Towers (1974, 1979)

În cu totul alt registru, nemții apar o singură dată în serialul britanic Fawlty Towers, la finalul primului sezon, într-un episod denumit sugestiv The Germans.

Pentru necunoscători, mai sus numitul este un sitcom de 12 episoade, scris de John Cleese și Connie Booth (Monty Python, da?) despre Basil, un patron de hotel isteric, cu răbdare puțină dar nesimțire cât cuprinde. De jur împrejurul lui patrulează tiptil Manuel, angajatul din Barcelona a cărui engleză precară aduce după sine multe încurcături, chelnerița Polly, vocea rațiunii care ajunge să facă slalom printre idiosincraziile patronului, încercând să-l protejeze, și Sybill, soția coțofană și supradenumită când viperă, când piranha, singura capabilă să îl convingă pe nebun să facă ceva, orice.

În episodul The Germans, Basil încearcă din răsputeri și complet fără succes să nu menționeze războiul de față cu niște turiști nemți. Dar pentru că de fapt doar la asta îi stă mintea, gafele escaladează până la răbufnirea din final, când turiștii se văd nevoiți să explice de ce nu sunt fix ei responsabili pentru ce s-a întâmplat cu 30 de ani în urmă.

Anul acesta serialul a fost redifuzat de BBC iar o parte din dialogul lui Basil din episodul cu pricina a fost editat și cenzurat, pentru a putea fi transmis în prime time. Reprezentanții BBC atribuie decizia schimbării de mentalitate față de anii 1970. Cu alte cuvinte, nici să nu-i apărăm, nici să nu dăm prea tare în ei. Mai bine să nu mai spună nimeni nimic iar publicul, ușor impresionabil, să primească produse simple și clare în direcțiile de gândire acceptate de societatea respectivă. Păi nu?