One World Romania 2018: Învăţ şi dezvăţ

Șase feluri de educație din Norvegia, Belgia, Italia, Germania, China și Cehia.

Învățământul tradițional, bazat pe memorare și examinare constantă, nu mai funcționează. În era internetului, școala e nevoită să își reconsidere menirea și să își reformuleze structurile. Există, în multe locuri, alternative la sistemul public clasic de învățământ, însă mai rare sunt guvernele care chiar iau măsuri pentru încurajarea reformelor și adaptării educației la prezent. În multe țări, inclusiv în România, întârzierea măsurilor de înnoire, însoțită de sărăcie, face ca situația să ajungă aproape disperată. În astfel de locuri, mai dese sunt știrile despre analfabetismul funcțional, despre absenteismul și abandonul școlar, despre lipsa de școli pe raze de zeci de kilometri și despre condițiile insalubre în care se desfășoară cursurile. Secțiunea Învăț și dezvăț din cadrul One World Romania 2018 ne arată soluții (dar și probleme) din mici comunități din șase țări.

Childhood
(r: Margreth Olin, 2017)
24 martie, 15:30, Cinema Elvire Popesco
25 martie, 16:00, ARCUB

Doi copii mănâncă furnici. Le iau de pe un trunchi de copac, între degetele lor de băieți de șase ani, le privesc scurt cum se zbat și apoi le ronțăie. „Furnicile au gust de lămâie,” îi spune unul dintre ei educatorului

Grădinița lor de lângă Oslo nu se închide când dă ninsoarea. Își deschide ușa și-i lasă să se tolănească în zăpadă, să-și târâie fundurile la vale, să spargă țurțuri enormi, să descopere iarna cu toate simțurile, așa cum descoperă fiecare anotimp. În grădinița lor din mijlocul pădurii, copiii cioplesc bețe care vor deveni cai, frământă plăcințele, merg pe picioroange făcute de ei, privesc ouă cum devin păsări, îngroapă pui care n-au apucat să zboare, întreabă despre inimă și despre moarte. Educatorii nu le predau, le ghidează joaca. Nu fac pentru ei, îi învață să facă. Nu se poartă ca niște gardieni, pentru că știu să aibă grijă unii de alții, chiar și când se ciondănesc.

Trei copii mănâncă zăpadă. O adună în mici mormane cu mănușile lor colorate de ski și mușcă cu poftă din vârf, prefăcându-se că e gumă. „Guma e bună,” spune unul dintre băieți. „Măcar avem cât să ne-ajungă toată viața,” spune fata.

Children of Chance (r: Thierry Michel, Pascal Colson, 2017)
19 martie, 18:30, Cinema Muzeul Țăranului (în prezența regizorului Thierry Michel)
20 martie, 20:30, Cinema Elvire Popesco (în prezența regizorului Thierry Michel)

Brigitte a ajuns în Cheratte în 1988 și n-a mai plecat niciodată de acolo. A rămas să predea în școala primară din fostul orășel minier, să afle poveștile copiilor și apoi ale nepoților zecilor de imigranți turci care au venit să-și caute norocul în Belgia. Elevii ei au 11 ani în film și urmează să treacă la gimnaziu și într-o adolescență europeană în care a fi musulman ajunge să fie uneori o stigmă. Brigitte vorbește cu ei despre lucrurile de care au fugit bunicii lor când au venit într-o țară străină, despre rudele care au murit în adâncurile minei. Îi întreabă dacă sunt de acord ca fetele să-și acopere capul, îi provoacă să discute despre bullying pe social media și despre de ce musulmanii responsabili de atacuri teroriste nu sunt buni musulmani. Clasa e o citadelă în care umorul și energia învățătoarei și candoarea copiilor fac zvâcnirile violente ale lumii în care trăim să pară niște probleme rezolvabile prin rațiune. Și nu poți decât să speri că dincolo de ea, lumea le va fi un acasă blând.

Berlin Rebel High School (r. Alexander Kleider, 2016)
17 martie, 19:00, Cinemateca Eforie (în prezența regizorului Alexander Kleider)
18 martie, 11:00, Cinema Muzeul Țăranului (în prezența regizorului Alexander Kleider)

Când sistemul public de învățământ nu oferă alternative pentru cei care, din diferite motive ​(bullying, neadaptare la reguli stricte, sau dispreț față de matematică) nu termină liceul, e nevoie uneori de inițiative comunitare care să le dea o a doua șansă. Schule für Erwachsenenbildung (School for Adult Education) s-a înființat în 1973 în Berlin și e singura școală alternativă din Germania care îți mai poate echivala studiile ca să-ți iei BAC-ul odată ce ai ieșit din sistem. Funcționează aproape ca o comună, pe principii de democrație participativă, fără sistem de notare și cu profesori care au metode alternative de predare, ceea ce pare a fi fix de ce au nevoie outcaștii pe care îi urmărim de la intrarea în școală și până la finalizarea ei. Regizorul este de asemenea un fost beneficiar al acestei școli, iar documentarul e forma lui de a mulțumi pentru o a doua șansă la educație, în afara sistemului.

Recomandare: de citit pentru mai departe profilul făcut de Anca Iosif profului Săndoiu din DoR #31.

Waiting for the Sun (r. Kaspar Astrup Schröder, 2017)
21 martie, 18:00, Cinema Muzeul Țăranului
25 martie, 21:30, Cinema Elvire Popesco

Documentarul ăsta îți amintește cât de tare își iubesc copiii părinții, chiar și atunci când aceștia au fost iresponsabili cu ei, au omorât oameni, sau i-au abandonat. Te face să crezi că viața în copilărie e posibilă și în afara autorității parentale, și că un „sat” în care să existe numai copii, ghidați de numai 2 adulți, să poată fi funcțional și să nu se transforme într-un scenariu de tipul Lord of the Flies. Și te mai face să speri că traumele din copilărie nu te nenorocesc pe viață.

Recomandare: de citit ce au răspuns 85 de oameni de vârste diferite la întrebarea Ce ai pune pe o listă universală de lucruri pe care un părinte să nu i le facă copilului lui?

Be Free or Be Dead (r. Anna Pollio, Luccio Basadonne, 2017)
24 martie, 18:30, Cinema Muzeul Țăranului (în prezența regizorului Lucio Bassadone)
25 martie, 18:00, Cinemateca Union (în prezența regizorului Lucio Bassadone)

O copilărie fără note, teme sau trezit dimineață. Nu sună rău, nu? Părinții-cineaști Anna și Luccio decid să renunțe la sistemul „tradițional” de învățământ pentru fiica lor și să o înscrie la o școală alternativă, unde nu există constrângeri, iar copiii descoperă lucrurile intuitiv, în ritmul lor. Cei doi documentează întreaga experiență și se întâlnesc cu diverși specialiști în educație, pentru a afla dacă au făcut alegerea corectă. Pare că pentru ei, școala nu a fost ce trebuie și nu vor ca fiica să treacă prin același lucru - la un moment dat, tatăl îi mărturisește că nu ar vrea să ajungă ca el la 35 de ani, cu frustrări, griji, vizite regulate la psihoterapeut. Problema intervine atunci când anumite materii (matematica, limbile străine) necesită o îndrumare mai atentă a unui profesor și în plus, cum ar putea un copil educat astfel să se integreze în „viața adevărată”? Deși ideea unei școli democratice sună foarte bine în teorie, Anna și Luccio încep să aibă primele îndoieli, iar Be Free or Be Dead, filmul lor finanțat integral prin crowdfunding, știe să pună întrebările care trebuie.

Nothing like Before (r. Lukás Kokes, Klára Tasovská, 2017)
22 martie, 20:30, ARCUB (în prezența regizorilor Lukáš Kokeš și Klára Tasovská)
24 martie, 16:00, Cinema Muzeul Țăranului (în prezența regizorilor Lukáš Kokeš și Klára Tasovská)

Au 19 ani și toată viața înainte. Tocmai asta e problema. Never like Before urmărește de aproape viețile a 4 puștani dintr-un orășel din Cehia, aflați la vârsta când copilăria e deja destul de în spate și ar trebui să te comporți ca un adult, dar parcă te-ai mai juca un pic înainte. Prinși între constrângerile familiei, profesorilor și ale societății, trebuie să ia niște decizii de „oameni mari”, iar filmul ni-i arată în cele mai vulnerabile ipostaze. Cum va fi viața lor după ni se spune din titlu.

***

One World Romania are loc între 16 și 25 martie. Programul proiecțiilor și al evenimentelor îl găsești aici.
Pin It email