Vivienne's not dead

Punk-ul s-ar putea să fie mort, dar hainele care l-au definit nu, iar asta se datorează doamnei zburlite și recalcitrante în jurul căreia gravitează documentarul Westwood: Punk, Icon, Activist. „Cred că nu trebuie să mă întrebi despre asta și să mă lași pe mine să vorbesc, să trecem mai repede peste. N-are rost, e așa plictisitor.”

Dame Vivienne Westwood, acum în vârstă de 77 de ani, evită întrebări fără să se încurce în politețuri inutile și nu are niciun chef să vorbească despre trecutul ei punk sau despre viața privată. Ce-a fost a fost. Regizoarea Lorna Tucker, fost model, îmbină trecutul și prezentul și încearcă prin imagini de arhivă, interviuri cu apropiații și echipa, să creeze un portret al designerului care a redefinit fashion-ul britanic și a zgândărit politicile vremurilor în care a trăit. Tonul general este unul de admirație necondiționată, dar nici nu prea putea fi altel, atunci când protagonista e o personalitate larger than life care ar vrea să aibă control total al felului în care e portretizată.

Westwood s-a născut într-un sătuc din Scoția într-o familie modestă, a dat la facultatea de Arte, a renunțat la facultatea de Arte din lipsă de bani, s-a căsătorit, a avut un copil și a devenit profesoară de școală generală. Toate astea s-au schimbat după ce l-a cunoscut pe Malcolm McLaren, viitorul manager al trupei Sex Pistols, cu care a deschis un magazin cu viniluri și haine, pe a cărui fațadă scria SEX cu litere făcute din latex roz - o Mecca a mișcării punk. Și McLaren a devenit destul de rapid neinteresant pentru Westwood, așa că a trecut mai departe și a început să facă haine pe cont propriu. Cuvântul cheie: antisistem. După mulți ani de refuzuri și miștouri, n-a mai putut fi ignorată. A câștigat 2 ani la rând premiul Designer of the Year (1990 și 1991) și a adus costume de latex, zgărzi cu țepi, (multe) ace de siguranță și tricouri cu inscripții pe catwalk. Când a fost decorată de Regină, devenise deja o instituție. E la fel de relevant de menționat că în Sex and the City - filmul, Carrie Bradshaw poartă o rochie de mireasă Vivienne Westwood la nunta cu Mr. Big, precum faptul că Theresa May a ținut primul discurs despre Brexit într-un costum tartan Vivienne Westwood.

A doua parte a documentarului ne prezintă razant interesul ei pentru activismul de mediu și frustrarea că brandul începe să devină prea mare pentru ca ea să mai poată avea control total asupra viziunii creative. Westwood: Punk, Icon, Activist e mai mult despre „punk” și „icon” decât despre „activist” și se pare că ăsta a fost unul dintre motivele pentru care Dame Viv a trash-uit public filmul înainte de premiera de la Sundance. Probabil că Westwood, care a știut cum să marketeze o mișcare anti-sistem și să facă din punk trademark-ul ei personal, ar vrea să repete mișcarea, creând awareness asupra încălzirii globale. Salvarea balenelor, însă, nu e la fel de sexy ca pogo-ul. Deși brandul Vivienne Westwood continuă să deschidă magazine pe tot globul, hainele ei sunt departe de a fi la fel de influente ca acum 30 de ani. Dar de fiecare dată când o puștoaică își face părul țepi și își pune niște ace de siguranță în tricoul ei cu formație înainte de un concert în Fabrica, doamna zburlită cu părul incandescent zâmbește undeva, complice.

***

Westwood: Punk, Icon, Activist este proiectat duminică, 15 aprilie, de la ora 20:30, la Cinema Elvira Popescu, în închiderea Bucharest Fashion Film Festival. Bilete aici.

Trailer