Roz în oraş

Pasiunea asta pentru Roz s-a trezit destul de brusc, după o relație lungă de antipatie. Mi-a fost frică de el multă vreme pentru că îmi apărea în minte ca un mic Apendice al Feminității™ (foarte urât, știu, dar o mai sinceră descriere plastică nu m-a lovit): ceva-ceva superficial, naiv și cam debil. Până când am observat că un Roz „nelalocul lui”, într-un loc unde nu te aștepți să-l găsești, intrigă, devine punct de interes și schimbă toată rețeta – atunci am prins drag de el. Am început vânătoarea și toată treaba a devenit sport serios după ce a venit și Ana, căreia i-a plăcut Rozul de când dezbrăca păpuși (încă mai dezbracă, dar asta e altă poveste). Ea spune că secretul este, de fapt, să nici nu cauți prea mult Rozul prin oraș, că te găsește el pe tine: de la graffiti-uri rătăcite la haine de copii și până la niște confetti de pe Calea Ferentari, Rozul așteaptă să fie prins și nu dezamăgește.

Sezonul e deschis tot anul, pentru toată lumea, în și din toate orașele.

Notă: până acum, băieții au scor mai mare la numărul de capturi. Nu știu dacă asta ar trebui să însemne ceva. (Irina Depot)
Albumul Tot ce e roz în oraș