Ce păstrăm din 2012: Cărţi de citit

Truman Capote – Integrala prozei scurte (Polirom)
Truman Capote e cel care a scris Breakfast at Tiffany’s, cu excepția că-n versiunea lui Audrey Hepburn nu e domesticită-n ploaie la final. Lui Capote nu prea îi plac happy endurile. Femeile lui nefericite sunt fascinante, că sunt bovarice, frivole, isterice, sau așternute într-o existență în care moliile se infiltrează ca-n lână. 

În clipa aceea, bărbatul scoase din buzunar un obiect ca un sâmbure de piersică, frumos lăcuit, și îl cântări în podul palmei. Se uită la Kay și, sigur de atenția ei, își deschise larg ochii și începu să strângă și să mângâie sâmburele cu un gest obscen, greu de definit.
Kay se încruntă.
- Ce vrea?
- Vrea să-l cumperi.
- Dar ce-i ăsta?
- Un talisman. Un talisman de dragoste.
Necunoscutul care cânta la acordeon se opri. Alte sunete, mai puțin clare, se deslușiră deodată: cineva sforăia, sticla de gin se rostogolea de colo-colo, voci somnoroase se înfruntau, roțile trenului huruiau îndepărtat.
- Unde ai putea să cumperi mai ieftin dragostea, scumpo? (Arborele nopții) 

20 de povestiri de citit (preferabil în tren), dintre care 3 nepublicate până acum.

Mihail Şişkin – Scrisorar (Curtea Veche)
Sunt tineri, și se iubesc. El pleacă la război. Posibil să fie Primul, dar nu aflăm asta, și de fapt nici nu contează. Își scriu. Naiv, cu speranță, bucurii mici pe post de porte bonheur și amintiri frumoase ca talismane. Realitatea, visele și scrisorile li se-mpletesc și se confundă. Pagină cu pagină, tristețea se instalează, dar cuvintele răzbat chiar și atunci când autorii lor n-o fac. La sfârșit, te trezești întrebându-te cine era de fapt mort și cine viu, care dintre cele două vieți paralele care-și răspund una alteia a fost mai crudă, și cu cine. 

Un roman de dragoste cum nu (prea) se mai fabrică.

Art Spiegelman – Maus. Povestea unui supraviețuitor (Editura Art)
Ne plăcea oricum curajoasa colecție Roman Grafic de la Art, care a scos Marjane Satrapi (Persepolis și Broderii). Acum însă ne place și mai mult, pentru că în mai anul ăsta a apărut la tarabe și Maus, tradus de un mare fan al lui, Cristian Neagoe. 

Povestea e cam așa: Vladek, tatăl autorului, e un evreu polonez care ajunge cu soţia lui Anja la Auschwitz. Dar nu dați ochii peste cap, deși subiectul pare deja mestecat și remestecat, nu e chiar așa. Art Spiegelman creează un bestiar alb-negru în care naziştii sunt pisici, evreii şoareci, polonezii porci şi americanii câini. Romanul este structurat pe două planuri: pe de o parte, unul real, care prezintă relaţia dintre tată (Vladek) şi fiu (Art); iar, pe de altă parte, planul poveştii relatate de Vladek. Spiegelman scrie şi desenează Maus în faţa cititorului. Pentru toate acestea, Maus este prima bandă desenată care a primit un Premiu Pulitzer (în 1992).

Bonus
Dacă vă plac romanele grafice, aveți șansa să recitiți Travesti al lui Mircea Cărtărescu în cheie grafică. Edmond Baudoin a tradus romanul în bandă desenată, iar volumul, publicat mai întîi în Franţa, a fost publicat și la noi anul ăsta, în parteneriat de editurile Humanitas şi Jumătatea Plină.

Andrei Gorzo – Lucruri care nu pot fi spuse altfel (Humanitas)
Care e formula noului val al filmului românesc? Andrei Gorzo retrasează o istorie teoretică a gândirii despre cinema via André Bazin ca să reașeze estetica Noului Cinematograf Românesc (NCR), după care, în a doua parte, revine asupra câtorva mituri despre NCR, începând cu cel mai cunoscut dintre ele: NCR was made in Puiuland - formula lui Alex Leo Șerban. Dacă nu vă e frică de formulări uneori complicate și citiți Film Menu pe pâine nu trebuie să ratați cartea asta. Și dacă vă pasionează cinematografia autohtonă și vreți să mergeți mai departe decât discuția despre mușamaua de pe masa din bucătărie la bere cu prietenii. 

Christopher Hitchens – Mortality
Christopher Hitchens – ateul care părea că știe să scrie despre absolut orice cu o erudiție pe cât de intimidantă pe atât de relaxată – a fost diagnosticat cu cancer de esofag în 2010, la 61 de ani. Cartea asta, o colecție de eseuri apărută postum, e drumul lui spre moarte. Și, cum e vorba despre Hitchens, nu e un drum presărat cu introspecții și cu urlete interioare cu ecou lacrimogen în scriitură. Hitchens are de doborât niște filosofii, de reglat conturi cu niște oameni care-l calcă pe nervi, de ironizat penibilul lucrurilor de care se lovește luptând să trăiască. Cartea rămâne nesfârșită, la fel ca și el.

Zadie Smith - NW
S-a vorbit mult despre James Joyce și Ulise când s-a vorbit despre NW. Logoree mentală, cronologii date peste cap, moduri diferite de a spune o poveste despre nord-estul Londrei, locul de unde vine Smith și la care s-a întors pentru al patrulea ei roman ca să facă din niște ferfenițe de viață de cartier una din lecturile anului.

Nescio – Amsterdam Stories
Pe Nescio – al cărui pseudonim latinesc înseamnă „nu știu” – îl chema J.H.F. Grönloh și era un om de afaceri olandez cu soție, copii și o carieră literară care nu i-a adus niciodată mari satisfacții. Amsterdam Stories adună principalele lui povestiri, apărute între 1909 și 1942. Nescio a scris mai ales despre tineri care sunt, cum zice Japi, protagonistul din The Freeloader, nimic. Nu se simt făcuți pentru muncă și resimt biroul ca pe cel mai rău lucru care li se poate întâmpla. Să poarte costum, să nu poată deschide geamul iarna, să se aprindă becurile și să se tragă storurile când afară e încă lumină. Dacă ar fi după ei, ar picta, ar scrie și ar citi, n-ar fi nevoie să doarmă și n-ar trebui să moară. Știu că bula lor se sparge de îndată ce banii se termină, le sunt evidente pierzania și mizeria, dar cât sunt încă tineri și nopțile sunt albe, pot visa și sfida așa cum un bărbat de 40 și ceva de ani, cu o familie tot mai mare și o slujbă care s-o susțină nu o mai putea face decât scriind.

There were enough salesmen and writers and talkers and people who let it get to them – more than enough. And they were always afraid of something and sad about something. Always scared to be late somewhere or get a scolding from someone, or they couldn’t make ends meet, or the toilet was stopped up, or they had an ulcer, or their Sunday suit was starting to wear thin, or the rent was due; they couldn’t do this because of this and couldn’t possibly do that because of this. When he was young he was never that stupid. Smoke a couple cigars, chat a little, look around a bit, enjoy the sunshine when it was there and the rain when it wasn’t, and not think about tomorrow, not want to become anybody, not want a thing except a little nice weather now and then. (The Freeloader)