Club Gourmet: un estet japonez

Jun'ichirō Tanizaki scrie despre mâncare ca și cum ar scrie despre sex. Ca pentru orice japonez, elementele compoziției sunt mai relevante decât întregul. Sexul e un subiect care trebuie privit în detaliu, ca și cum ai descompune o aromă în laborator.

Pofta se declanșează în urma unui impuls pavlovian și e ceva chinuitor, ca un sevraj. Savoarea e mai presus de orice drog. Personajele lui Tanizaki nu se simt împlinite decât atunci când au burțile pline și papilele suprasaturate. Asta se vede foarte bine în Club Gourmet, o colecție de șase povestiri publicată de Nemira.

Japonezii sunt morbizi și scriu despre cele mai scârboase lucruri ca și cum ar scrie despre culorile cerului la asfințit. Experiențele lor senzoriale se petrec în singurătate, ascunse de ochii lumii. Totul devine ritual, chiar și nevoile primare.

Pentru personajele lui Tanizaki, mâncărurile gătite cu scoarță de copac, saliva sau urina umană sunt delicatese fine. Amestecul neobișnuit și intim face ca scriitura să fie perversă, dar rafinată. Să mănânci e o artă, nu o nevoie. Iar satisfacția pe care noul și neobișnuitul o produce personajelor din Club Gourmet e orgasmică. Numai că fiecare orgasm lasă în urma lui o lipsă care nu poate fi umplută decât cu senzații mai noi și mai puternice. Gustul se reinterpretează la un alt nivel și în alte contexte, ceea ce face ca elemente desconsiderate până atunci, precum coaja de copac, urina, saliva, pământul, să fie idealizate și savurate cu toate simțurile, așa cum ai face-o cu un amant. Actul de a mânca nu mai ține doar de papilele gustative, e un act de abandonare a tuturor simțurilor în fața desfătării extreme.

Sexul e sublimat în mâncare, iar femeia nu excită decât dacă e un recipient sau un mijloc producător de senzații. Într-un scurt pasaj din text, ea este îmbrăcată în aluat fin care poate fi jupuit de pe trupul ei gol, în altul își folosește degetele pe post de tacâmuri, își amestecă gustul, aroma și textura pielii cu cele ale mâncării.

Chiar dacă e privit cu detașare și desexualizat (ceea ce mi se pare și mai pervers), în Club Gourmet-ul lui Tanizaki, corpul femeii se degustă ca parte a unei delicatese. Într-un fel, prin transformarea corpului într-o experiență strict senzorială, Club Gourmet e în dialog cu Parfumul lui Suskind.

Nemira Online Shop