TIPOGRAFIC MAJUSCUL - Un spectacol despre omul minuscul

Bogdan Th. Olteanu | 24 Sep 2013

Gianina Cărbunariu este ghidul nostru într-o călătorie către trecutul (foarte) apropiat.

Mama colaborează cu anchetatorii. Tatăl colaborează cu anchetatorii. Cei mai buni prieteni își denunță cel mai bun prieten. Profesorii iau distanță. Ce a făcut vinovatul? Un grafitti cu cretă, câteva cuvinte, supralicitate și ridicole astăzi. Cine s-ar mai opri pe stradă dacă ar vedea scris pe un perete “Vrem libertate!”.
 
Comunismul s-a întâmplat demult. Și este o perioadă relativizată în multe feluri. Da, au existat pușcării politice, dar asta la început. Au existat torturați și morți, dar cu prea mult timp în spate. Tinerii se joacă cu simbolurile comunismului și poartă cravate de pionier la party-uri. Tricoul cu Che Guevara e uniforma barmanului de Vama Veche. Comunismul, în discursul dominant, e o doar un alt fel de a face politică. Cu niște excese, dar nimic dramatic, nimic care să ne împiedice să dormim.
 
Spectacolul Gianinei Cărbunariu te trimite în mijlocul a ceea ce ar trebui să sperie cel mai mult – teroarea cotidiană. În TIPOGRAFIC MAJUSCUL frica e modus vivendi, e naturală, e mai mult decât instinct de supraviețuire. Să îți fie frică să spui sau faci anumite lucruri e asimilabil bunelor maniere. E spaimă fără adrenalină, transformată în “nu se face să”.
 
Textul este construit pornind de la un caz real. Mugur Călinescu avea 17 ani şi era elev la Liceul A.T. Laurian din Botoşani când, în septembrie 1981, a devenit ținta organelor de Securitate pentru că a scris pe ziduri inscripții menite să provoace în oameni o reacție față mizeria vieții de zi cu zi. După ce a fost prins, la o lună de la apariția primelor “graffiti-uri”, a fost permanent supravegheat și anchetat de Securitate. La doi ani după momentul septembrie 1981, Mugur Călinescu s-a îmbolnăvit de leucemie. A murit în 1985. Documentarea cazului a fost realizata de istoricul Mihail Bumbeș care a pus la dispozitie o copie a dosarului „Elevul”, precum și interviuri realizate cu mama lui Mugur și cu doi dintre ofițerii implicați în acest caz.
 
Maeștrii neoficiali de ceremonie sunt cei doi securiști care se ocupă de caz. Ei manevrează, încă din prima scenă, cele două camere video care vor transmite mare parte din ceea ce se întâmplă pe o suprafață din spatele scenei. Imaginile sunt dedublate – în aproape fiecare moment ai în față un personaj care spune ceva și înregistrarea lui. Fețe umflate de zoom, transpirație, pori deschiși. Latura organică a terorii care răzbate din cuvinte.

Apar apoi elevul, mama, tata, securiștii se transformă în colegii sau în profesorii lui Mugur, ancheta își urmează cursul. Pe ecranul din spate sunt proiectate schițe din dosarul de urmărire. Povestea are un curs implacabil, previzibil încă din momentul arestării. Spectacolul doar documentează prin ficțiune schimbările pe care le produce evenimentul în viața tutror celor atinși de el. Nu există mari întorsături de situație. Dar în fiecare moment ești suprins de aberația (după standardele de astăzi) prezentă pe scenă.
 
Actorii dau o notă ludică, un contrapunct perfect pentru ce au de văzut și auzit spectatorii. Doar rareori alunecă spre dramatic și ridică tensiunea prea mult. În mare majoritate a timpului îi urmărești și îi completezi perfect. Iar în momentele cele mai reușite râzi și în același timp îți vine să îți ceri scuze că ai râs.
 
***
 
Un spectacol de Gianina Cărbunariu. Cu: Cătălina Mustaţă, Alexandru Potocean, Gabriel Răuţă, Mihai Smarandache, Silvian Vâlcu. Scenografia: Andrei Dinu, Coregrafia: Florin Fieroiu, Muzica: Bobo Burlăcianu, Light-design: Andu Dumitrescu. Durata: 1 h 30 min. Teatrul Odeon - Sala Studio
 
Spectacolul este o coproducţie dramAcum şi Festivalul Internaţional de Teatru de la Nitra, Slovacia, în parteneriat cu Teatrul Odeon şi face parte din proiectul european "Vieţi paralele - Secolul 20 văzut prin ochii Poliţiei Secrete” - un proiect al Festivalului Internațional de Teatru Divadelná din Nitra care pune în conexiune artiști, co-producători și instituții partenere din șase țări: Cehia, Ungaria, Germania, Polonia, România și Slovacia. Artiști din foste țări socialiste au creat șase producții de teatru bazate pe studiul materialelor păstrate în arhivele poliției secrete.

[Fotografii de Adi Bulboacă]
Pin It email