Chestionar Bucureşti: Gabriel Morin

Disclaimer: Gabriel este francez și are o română specială, cu diacritice scumpe la vedere, pe care am ales să o păstrăm ca atare, pentru savoare. 

O stradă preferată

Prima care îmi vine, nu neapărat strada mea preferata, este Căderea Bastilliei. Începe piața Română la ASE. Este atât de caraghioasă. Poate caraghioasă nu este cuvântul potrivit, mai ales bogată în surprize arhitecturale. Case vechi, clădiri futuristice, clădiri cu bulina roșie, clădiri de orice stil de fapt... Este un festival de harababură acolo. Altceva: în fiecare dimineață merg pe strada Pluțul cu plopi, și mă uit la casa lui Constantin Tănase. Nu știu de ce sunt fascinat.

Povestește-ne unde ai prins un răsărit mișto în București

Nu trebuie să plecăm departe: pe terasa noastră. Acum un an eram la Roma cu viitorul meu coleg de apartament Luka, pe un acoperiș la niște prieteni ai lui. Când ne am întors în București eu eram fixat pe ideea asta, trebuie să ne găsim o terasa la ultimul etaj unui bloc. În fine am găsit într-un bloc decent la Cișmigiu ceva cu o vedere degajată spre tot orașul. Mă duc acolo cel mai des când vrea să mă gândesc la ceva cu o minte proaspătă. Schimbări de viață și alte subiecte din genul asta. Cliché știu, dar merge…

O primă dată în București

Prima oară când am simțit un cutremur. Știu că pentru cei născuți aici nu e nimic anormal, doar că pentru noi, normanzii (de fapt oriunde in Franța), este mai degrabă ca o scenă dintr-un film al lui Michael Bay featuring Roland Emmerich (n.r. post-apocaliptice). Ce-i drept, exagerez puțin. Atunci când s-a întâmplat, mă simțeam precum într-o mică barcă pe mare încercând să-mi găsesc echilibrul.

Un gust pe care-l asociezi cu orașul.

Gustul cafelei bune. Și ciorbelor.

Cafeaua la prima oră în oraș o bei...

Dacă nu este la birou, o beau ori la Beans&Dots, ori la Trofic. Duminica la Artichoke, fără excepție. A devenit așa ca un ritual care este o sursă de fericire indispensabilă pentru mine când săptămâna se termina, înainte să facem newsletter-ul.

O amintire dintr-un club/bar care nu mai există

Piua Book Bar, era drăguț acolo, totuși nu-mi vine o amintire precisă. Deja era greu să găsesc un loc unde mă duceam des care s-a închis, nu-i ca și cum am locuit zeci de ani în București.

Un loc secret pe care ești dispus să-l împarți

Nu-mi place să am secrete. Din cauza asta nu mă gândesc la nimic secret anumit. Dar dacă vrei locuri secrete și ascunse știu cu cine trebuie să vorbești data viitoare. 

Un parc pe care îl asociezi cu o amintire amoroasă

Grădinița Ioanid, ca să nu spun Cișmigiu pe bărci. Dar, na, a trecut timpul și nu m-a lăsat asa ca să mă simt într-o perioadă prea romantica în zilele astea. Sigur că nu fac parte din francezii care au venit sau au rămas pentru o româncă. Păi, ia se vedem, la urma urmelor doar ce am ajuns.

Un moment în care te-ai simțit turist în București

Când merg pe străzile mice cu colegii mei de la Zece La Rece Luka și Mathieu. Ei sunt pasionați de urbex și să descopere locurile din orașul în general. Eu n-am destul de timp ca să fac asta des, dar de fiecare dată că mă duc cu ei, mă simt ca un turist bucuros.

Un nume de stradă memorabil

Strada George Georgescu, prima strada pe care am anunțat-o taxiului, când am ajuns în București de prima oara. Cam caraghios numele asta. George Georgescu. Acum caut Bogdan Bogdanescu și Ion Ionescu. Și acolo este un fel de închisoare în fața unui liceu. Gen, dacă nu studiezi bine, știi ce te așteaptă.

Povestește-ne o anecdotă c-un vecin

Am o grămadă. Cum spunem la noi, ați sunat la ușa bună. Am tendința asta să vorbesc cu fiecare vecin. Când locuiam în apartamentul meu trecut, m-am blocat cu bicicleta mea noua și cu vecina, care era Magda Catone. Am luptat împreună ca să rezolvăm cu bicicleta și în fine m-a invitat la o piesa cu ea. În blocul meu nou m-am întâlnit cu un tânăr bine dispus, era încărcat atunci l-am ajutat un pic cu ușa. Firește fiind curios i-am întrebat ce face, student sau... Mi-a zis că este artist, în legătură cu muzica, și că se cheama Psihotrop. Am inteles dupa ce m-am uitat pe YouTube. Nu știi niciodată cine sunt vecinii tăi. Cred că știu deja jumătate din bloc după 6 luni. Advărul este ca jumătatea le știu după ce le am inundat. Dezavantajele când locuiești la ultimul etaj…

Un moment în care orașul a fost violent cu tine

Așteptam la trecerea de pietoni de la Piața Rosetti, foarte binedispus și proaspăt ca o floare. În acel moment, s-a găsit un individ să-și arunce pe geam ciorba de legume. Probabil nu mai era bună și, cumva, a reușit să o verse pe toată pe mine. Îmi aduc aminte și acum acea senzație, cum totul se întâmpla în slow-motion, sunetul legumelor strivindu-se de soșea (și de mine), acel miros și cum timpul s-a oprit efectiv, iar toți ceilalți pietoni se holbau la mine cu gura larg căscată.

Dacă ar fi să păstrezi doar 3 locuri din București, care ar fi ele

După cutremurul sau..? Cismigiu ca să avem unde să stăm, Eden ca să avem unde sa bem, și Palatul Parlamentului pentru că n-ai nicio șansă să dispară.

Recomandă-ne un loc public pentru sex

Lasă-mă să mă gândesc. De fapt vrem sa facem o lista de genul asta pe aplicația noastra... Conștiincioși, etica vrea să le incercam înainte. Dar dacă vrei ceva acum, poate într-o grădină unui casă abandonată, semi-public semi-privat. Hmmm ceva mai precis, păi revin cu lista.

O poveste de la un meci văzut pe stadion

Mergeți toți la stadion în România? N-am fost niciodată aici. Nici în Franța, doar am văzut Franța pierzând contra Belgia, genial.

O carte cu care asociezi Bucureștiul

Methode Assimil Roumain-Français. Nu foarte poetic dar plin de convorbiri fără cap și fără coadă. Ah, și de cuvinte arhaice. M-a ajutat mult cu limba, într-un fel my life-changing book'.

O melodie cu care asociezi Bucureștiul

Michael Jackson - We're Almost There (DJ Spinna Extended Remix)

Am descoperit-o vara când m-am mutat în București. O ascultam în repeat, cu un sentiment de vară atât de puternic, imaginând oamenii zâmbind pe iarba verde într-o după amiază însorită. Mă gândeam că dacă fac un eveniment într-o zi, trebuie să sune așa. Cred că este doar din cauza acesteia piesa că m-am pus în minte să fac un fel de petrecere la soare*. În fine este mai chill-time între prieteni cu muzica buna decât petrecere, dar ia să vedem ce vine în viitor. Ca să termin despre piesa asta, i-am trimis-o lui Andrei de la TCFC (That Couch Funk Collective) când ne-am întâlnit. Și câteva luni după asta la Palatul Ghica își a amintit și a redat melodia. Când am auzit-o m-am gândit gata, în sfârșit după doi ani am ajuns.

Un film cu care asociezi Bucureștiul

Filantropica, pentru că este un film despre story telling, și că îmi arată o epocă în care n-am trăit în București, chiar daca nu s-a schimbat mult mult.

5 locuri preferate prin care te găsim zilele astea 

La orice etaj palatului universul, parcare inclus. Atunci Beans&Dots, FIX botanical bar și Apollo 111. Artichoke în fiecare weekend. Trofic sau Arome la prânz. Dianei 4 sau Manasia ca să plec din zona Cișmigiu... Da, știuiu, trăiesc intr-un kilometru pătrat.

Un loc bun din București unde poți să stai și să lucrezi o zi cu laptopul ca freelancer

Doar o zi? Atunci Seneca Anticafé.

***
Gașca ZeceLaRece și-a făcut aplicație și s-a apucat și de organizat evenimente. De pildă, pe 6 mai*, o zi însorită de duminică, ei propun un program de stat la palavre & flirtat, cu o porție de mâncare bună & băuturi artizanale, asezonate cu un strat de muzică bună permanentă, servite cu zâmbete în curtea Muzeului George Enescu. Sonosfera va fi asigurată de Tzuc și pianistul Cristian Radu, în timp ce recuzita culinară va fi acoperită de cele mai delicioase food truckuri: Simbio, Bao Van, Delicii, Puro e bio. Pe zona de băuturi îi au ca invitați pe FIX, Ground Zero, Dose Cafe, Clarks.

Intrarea la eveniment este liberă.