dela Sora Treișpe: Hundred Waters

Dana Berghes | 10 Feb 2013

„E o lume de aventură și de joc, fetele aleargă cu flori în păr pe câmpii, nu te obosește vreun sintetizator belit.”

Mă așez și eu liniștită să-mi fac temele pentru duminică și deschid agenda mea KITRA, unde am vreo 30 artiști despre care vreau să scriu și o închid la loc într-o clipită. Am dat peste niște cumetri care mi-au dat rotițele cu ulei ca unui ceasornic mofluz. Le zice Hundred Waters. Zic: nu scriu frate despre ăștia, ce, abia am auzit de ei, și în plus, cine sunt și ce cântă, că nu e nici indie și nici… Și chiar dacă e indie, oricum, iar indie? Da, o să scriu de un obscur dubios și o să fie pace.

Cu Hundred Waters se procedează astfel: dacă nu ai auzit niciodată de ei, te uiți la clipul Boreal de două ori. S-a încheiat situația, sweetness factor overload, ești îndrăgostit și chiar de nu vrei să recunoști, te-a mângâiat soundul lor ca un fel de avalanșă de fulgi de păpădie în casa sunetului.

Primul și cel mai tare lucru pe care l-am aflat despre ei este că au preluat numele de la austriacul Hundertwasser, de care și eu sunt superatașată și m-a impresionat să văd că s-au tripat cu toții așa tare pe el încât i-au tradus numele și l-au folosit ca un totem.

Flaut, inflexiuni ca de jazz, căldură din difuzoare. N-ai ce să zici nasol de ei, nu poți decât să devii un follower cuminte și obedient, că e ceva mai presus de tine ce se întâmplă aici. E o lume de aventură și de joc, fetele aleargă cu flori în păr pe câmpii, nu te obosește vreun sintetizator belit, și nu percep nicio exagerare în conduita lor muzicală. Am înșfăcat primul lor album, apărut astă primăvară. E drept că m-a trimis cu gândul un pic la Björk, pe alocuri îmi suna a IDM temperat de voce și instrumentale, dar atmosfera e suficient de relaxată încât să poți absorbi individualitatea lor fără niciun artificiu. Instrumentele se împletesc natural și organic. Piesele lor te binedispun, așa, irațional.

Oamenii sunt cinci în band și s-au pus pe muzică în 2011, în Florida. Pentru mine nu are nicio importanță că sunt primul band de indie care a fost semnat la OWSLA (label-ul lui Skrillex), dar este evident ceva destul de grăitor vizavi de atractivitatea lor. Eu m-aș fi lipsit oricând de Skrillex în istorie, dar în filmul lui, omul e performant, așa că jos pălăria dacă transformă Hundred Waters într-o cascadă de faimă, bani, valoare, șmecherie și ce se mai poate.

E musai să iasă oleacă soarele ca să curgă Hundred Waters în căști pe stradă, pentru că am realizat că optimismul lor e degajat de împlinirea unui echilibru foarte finuț între sounduri mai vechi, dar și pictate în actualitate cu naturalețe. Nu prea am auzit alte proiecte care să sune chiar așa true ca ăsta, deopotrivă închegat și total nepretențios. Numai bine pentru la primăvară. 

Hundred Waters pe SoundCloud și Hundred Waters Facebook

***
Alte descoperiri din rubrica dela Sora Treișpe
Pin It email