Felix Riebl, vocalul de la The Cat Empire: de la piele de găină la muzică înfometată

Știu că în clipa de față fiecare dintre voi care a citit jazz, funk și ska + The Cat Empire este transportat instantaneu în referenul The Lost Song, cu nisip printre dinți și nevoia imperioasă de a face pipi fix când răsare soarele și nu găsiți un leu și doamna care îngrijește toaletele de pe plajă este foarte nemiloasă. The Cat Empire au fost pe zonă mulți ani, iar acum par mai fresh ca niciodată. Pe 31 cântă la Arenele Romane, pentru prima oară în București, în compania selectă a Subcarpați, Basska și Blazing Vibez.

Așadar, același fior după atâția ani? E mai intens sau mai scăzut? Cum stați cu pielea de găină la The Cat Empire? 

Ca formație, încă apreciem spectacolele mari și reflectăm asupra a ceea ce se petrece muzical în public. Când e bine, e încă o senzație nemaipomenită, mai ales când ești într-o țară nouă, cântând în fața unui public nou. Să sperăm că show-ul din București este unul dintre acestea! Pentru mine, personal, nu sunt sigur dacă există ceva care să recreeze senzația primului concert de succes la un festival, sau chiar și aceea de a cânta pentru o cameră ultraplină ca adolescent, deci probabil aceste prime dăți sunt cele mai puternice în termeni de piele de găină. Dar cu cât se acumulează experiență, cu atât mai mult caut un alt tip de sentiment: când un concert merge bine, mă găsesc înapoi în visul de demult, iar pentru senzația asta merită să te zbați. 

Poți să îți amintești un moment pe parcursul drumului vostru muzical care a schimbat total ce a urmat?

Au fost multe astfel de momente, privindu-le acum retrospectiv, care au avut un impact major în ceea ce privește o oarecare confirmare din partea publicului pentru formație - The Letterman Show, poziția de headlineri la Montreal Jazz Fest pentru prima oară, apoi când l-am sprijinit pe James Brown, sau când am fost în mijlocul stadionului pentru Commonwealth Games… dar nu știu dacă vreunul a schimbat trupa fundamental. Au fost în schimb numeroase momente mai puțin romantice sau lipsite de succes, unde existau și multă confuzie și comunicare proastă, ceea ce aproape ne provoca să nu ne despărțim. Dacă există un moment despre care aș putea spune că ne-a dat încredere și putere, aș spune de Adelaide Fringe Festival, apoi Edinburgh Fringe Festival, când eram abia la început. Am avut ocazia să cântăm în fiecare seară într-o cameră, începând de la a nu fi știuți de nimeni și terminând cu un spațiu extraplin. Când am obținut asta, cu toții am știut că putem face lucrurile să meargă, și chiar au mers până acum.

Care e cel mai mare beneficiu personal pe care l-ai resimțit după toți acești ani în care te-ai dedicat The Cat Empire?

Au fost numeroase beneficii personale, cât și sacrificii. Dacă ar trebui să nominalizez cel mai important aspect al apartenenței mele la The Cat Empire ar fi diversitatea muzicală care mi s-a deschis în viață. Trupa improvizează, este alcătuită din muzicieni talentați, cântă muzică de influențe internaționale și a performat pe diverse scene pentru un public foarte variat. Nu-mi imaginez să găsești așa diversitate nicăieri altundeva. E greu să cuantifici asta. A fost un mediu prielnic pentru stilul meu foarte variat de a scrie cântece și de a compune, așa că sunt foarte recunoscător.

Ce părere ai despre influența puternică a tehnologiei asupra producțiilor contemporane?

Am senzația că am avut o experiență unică trecând de la analog la digital ca peisaj muzical. Am înregistrat în Cuba pe casetă, lipind la componente când se stricau (aproape zilnic), am trecut la a înregistra cu sample-uri și la a manipula destul de însemnat sunetele. Sincer, nu am o preferință, îmi place ce îmi place și nu-mi place ce nu-mi place. E la fel și când ascult alți artiști. Nu îmi pasă dacă e total manipulat sau live și neintervenit pe muzică, sau undeva între, depinde de melodie și de executare.

Și: ce părere ai despre evoluția digitală? Ai considera-o un avantaj sau mai degrabă te irită?

Iarăși, cred că am avut o experiență unică aici, fiind călare pe ultimul val al cumpărării muzicii în format fizic, spre oamenii care ascultă muzica din aer. Este un moment interesant,cu multe schimbări. Există reale beneficii și oportunități în această nouă eră digitală, ceea ce e îmbucurător, dar cred că în lumea streaming-ului muzicienii trebuie să lupte pentru felia corespunzătoare a drepturilor de autor. Artiștii trebuie să se poată întreține din muzică, sau vom crea o cultură proastă pe termen lung. Seamănă puțin cu provocarea pe care au întâlnit-o muzicienii când a apărut radio-ul. La început nu li s-a oferit nimic și au luat atitudine și au luptat pentru partea lor de remunerare pentru difuzare. Trebuie să le urmăm pașii.

Numește un muzician care nu mai este printre noi cu care ți-ar fi plăcut să colaborezi și de ce.

Mi-ar fi plăcut să colaborez cu Joe Strummer. Este un caracter atât de misterios și rebel, ador cât de brută și dură e vocea lui. Am învățat mult despre frazare de la el. Îmi mai place și pentru că a ales să cânte despre subiecte noi, nu doar despre romantism. Iubea să asculte muzică și a continuat să scrie cântece originale și diferite.

Ce fenomen natural corespunde cel mai mult creației?

Visarea.

Ești înapoi în timp și The Cat Empire nu există. Cine ai fi și ce ai face acum?

Pot să răspund la această întrebare numai superficial, pentru că cine naiba știe? Dacă The Cat Empire nu ar fi existat niciodată, cred că aș fi încercat să fiu un soi de scriitor. Mă îndreptam în direcția aceea, dar muzica a intervenit și era atât de distractiv, încât nu am putut pur și simplu să o abandonez.

Care este cea mai puternică energie care generează creația?

Gândul.

Sfatul tău în contextul lipsei de inspirație: ce e de făcut?

Nu sunt sigur… cred că mersul pe jos ajută.

Crezi că muzica s-ar putea consuma vreodată?

S-a consumat. Și este încă înfometată.

***
Arenele Romane, 31 iulie. Bilete pe Myticket.ro.