Koma, adică Krack

Dana Berghes | 22 Iun 2013

Koma este tipul ăla care e grafician de când încă nu era atât de cool să ridici ochii din spatele unui ecran mare, smiorcăindu-te despre cum nu știu ce font nu are diacritice.

Koma e mare fan hip-hop și un exemplu despre cum să îmbini afinitățile, inspirația și exercițiul unei atitudini cu folos și fără golănie. Acum este owner-ul KRACK, brand de street wear autohton, de care dacă nu ați auzit până acum, sigur ați văzut destul la Street Delivery. A făcut KRACK pentru a cumula într-o expresie de haine mai multe puncte ale culturii urbane - muzică, hip-hop, atitudine, graffiti, DJs, b-boys & b-girls, vinyl-uri, skateboarding, biciclete, fashion, proteste, creativitate, libertate. El însuși e adeptul streetwear-ului încă de când era puștan și continuând să activeze în zona asta de atitudine, a decis că poate comunica lejer cu oamenii cu care împărtășește aceleași valori prin haine. L-am luat la întrebări despre endorsement, inovație și cele mai rulate piese din librăria lui de muzică.

De ce nu în română?

Chiar dacă este un brand autentic românesc, am ales să mă exprim în limba engleză pentru că datorită meseriei pe care o practic am ajuns să colaborez și să am clienți din UK, State, Danemarca sau Maroc. Îmi doresc ca mesajele mele să ajungă cât mai departe. Ca o paranteză, dacă Looptroop nu cântau în engleză, vem skulle ha förstått texterna?

Cine poartă Krack, fără să fie persoană publică / artist? Fă-ne un portret al băiatului / fetei care are un produs Krack în dulap.

În opinia mea, Krack poartă oamenii care se simt bine în pielea lor, nu încearcă să fie ceva ce nu sunt, au gusturi bune în materie de orice si sunt pretențioși vizavi de calitate.

De ce a apărut peste tot, deodată? Cum îți explici asta?

Știu că așa pare pentru unii, însa deodată cu siguranță nu a apărut. Acest proiect este în plan de trei ani doar că până acum nu mi s-au aliniat planetele să se întâmple. Teasere au apărut în mediul online  încă de acum un an. Iată câteva exemple: Murdar(Flou Rege vs. DJ Al*Bu ft. Chimie & Bibanu’), The Sound Of The Underground (Dragonu' AK 47 ft. Flou Rege & Dj Al*bu), Prea Târziu (Flou Rege feat. Junk)

Am vrut să aștept, să testez materiale, să caut furnizorii potriviți, să fiu eu în primul rând mulțumit de calitatea produselor.

Mă simțeam ca un artist care lucrează la un album de 5 ani și abia asteaptă să îl lanseze ca să se poată concentra pe alte idei de piese noi, pentru că de cele actuale s-a săturat până peste cap. De obicei, albumele astea ies tari, haha.

Am văzut cele două cuvinte magice, sold out, obraznic de aproape de numele brandului. Câte piese s-au vândut?

Având în vedere că a fost prima ieșire în lume a brand-ului am fost copleșiți de numărul solicitărilor. La Street Delivery vedetele colecției au fost tricourile albastre We Got Gunz și snapback--ul grey & blue navy.

De ce te exprimi prin haine?

Eu mă exprim în primul rând prin grafică / branding / typography, hainele reprezintă pentru mine un pas firesc. Dorința de a lansa un streetbrand o am încă din liceu, dar bineînțeles că nu știam absolut deloc ce implică acest lucru. Întotdeauna am fost pasionat de haine, de șepci, de accesorii, sunt practic o extensie a muzicii cu care am crescut și care m-a inspirat de nenumărate ori.

În ce crede consumatorul de Krack?

Quality over quantity.

Te-ai băga și la custom made? Cum ar fi asta din punctul tău de vedere?

Dacă te referi la produse custom made pentru fiecare client care-și dorește un anumit model răspunsul este nu, dacă te referi la o linie limitată pentru un anumit artist, da, este ceva ce se poate face pe viitor, și chiar am avut ceva discuții în sensul ăsta.

De ce e street wear-ul un moft necesar? Ți-ai imaginat vreodată cum va arăta street wear-ul din 2013 în 2040?

Nici nu vreau să îmi imaginez prea mult având în vedere că acum în State băieții o ard cu fuste, adidași cu care-și iau zborul și tricouri mulate cu vedere la sfârcuri. Însă eu cred cu tărie că va exista întotdeauna și nișa asta a oamenilor ce vor prefera să o ardă „old-school” din punct de vedere al vestimentației.

Dar ce te-ai face fără PR? Cât se propagă un brand de haine în absența endorsementului?

Contează mult prima impresie, apoi trebuie să ai continuitate. Endorsement-uri au fost, sunt și vor mai fi, dar dacă promovezi un produs de o calitate îndoielnică, degeaba le faci. Dacă vrei ca un brand de haine să se propage natural și organic, trebuie în primul rând să aibă o personalitate puternică.

Sper totuși să nu rămân vreodată fără PR, mi-ar plesni capul, haha.

Cine NU ai vrea să poarte vreodată hainele tale? De ce?

Tind să cred că hainele Krack le vor purta cei ce înțeleg mesajul pe care încercam să-l transmitem – unul foarte simplu de altfel – și care se identifică cu ele. Cine nu, nu.

Ce urmează? Tricouri și șepci, fete și băieți. Next?

Momentan refacem stocurile pentru că am rămas fără multe produse la Street Delivery. Avem multe lucruri gândite din timp și pe care le vom face, dar o luăm pas cu pas.

Îți poți creiona gusturile și atitudinea dacă ar fi să diseci toții anii în care ai ascultat și urmat curentul de hip-hop?

Gusturile s-au format în timp, în urma unui cumul de factori externi. Dar cu siguranță hip-hop-ul a avut un cuvânt greu de spus în a-mi modela personalitatea. Pot spune că sunt norocos pentru că am crescut cu golden age-ul (hip-hop-ul anilor 90-2000), pentru că muzica asta încă mă inspiră. Dar asta nu înseamnă că nu ascult și tot ce iese tare și este actual. Dacă cineva ar fi influențat doar de muzica rap, cred că ar rezulta un om destul de limitat. Este atâta muzica bună în lumea asta, trebuie doar să știi să cauți.

Care-s cele mai ascultate 5 piese din librăria ta muzicală în ultima vreme?

Hm. Asta e o întrebare din alea capcană, dar să vedem ce zice last.fm, haha.

Cei mai ascultați artiști din ultima perioadă sunt Tha Alkoholics și DJ Quik, Snoop Dogg (mi se făcuse dor de „The Last Meal”), Kool G. Rap, Compton’s Most Wanted sau Spice 1. Se pare că am intrat într-un trip cu aromă californiană.

Săptămâna trecută eram fixat pe hip-hop instrumental, de la Damu The Fudgemunk, Dilla, Onra sau chiar Pretty Lights. Instrumentalele îmi dau mai mult chef de muncă.

Dacă n-ai fi în Dristor, București, în care alte trei locuri din lumea largă ai exista mulțumit?

Dacă zici în lumea largă, cu siguranță undeva între Barcelona, New York sau Los Angeles. Adică acolo unde oricine ar fi mulțumit. Cel puțin Barcelona (pentru că doar acolo am ajuns deocamdată) este un oraș fantastic, te inspiră creativ aproape orice lucru pe care îl vezi pe stradă.

O frază - sau o imagine (fie, pentru că ești grafician la bază) care îți persistă recurent la nivelul motivației?

As far back as I can remember, I always wanted to be a designer (este un citat dintr-un film preferat, „remixat” pentru cunoscători)

Cu ce te-ai îndeletnici dacă ai ieși mâine la pensie?

Îmi place să cred că mi-aș ocupa timpul cu aceleași lucruri ca și acum, nu mă pot imagina renunțând la design.

După ce se proliferează un stil, cât mai poate fi valabilă originalitatea? Mai poate să fie vorba de artă în mass production? Vorbește-mi și din punctul de vedere al tipografiei, nu numai ca design vestimentar (mă interesează să îmi dai un indiciu despre fonturi, că e evident că suportul (adică tricoul) e ceva comun).

Eu cred că originalitatea se oprește acolo unde nu se vine cu absolut nimic nou în creația unui produs. Croiala unui tricou poate fi ceva nemaivăzut, sau din contră, ceva foarte basic. Însă contează și cum vrei să-ți customizezi tricoul. Dacă te referi la typography, adică desenul de literă, eu încerc pe produsele mele să îmi pun amprenta cât mai mult, și asta o faci doar cu creionul și coala de hârtie.

Desenez, arunc foaia, desenez iar, scanez, vectorizez, umblu la detalii ca un obsedat, până îmi iese ce am în cap. După care mă gândesc la culori și produsul finit ajunge pe tricouri.

Câteva snapshoturi din câmpul muncii mai postez pe contul de instagram komasinistro, pentru curioși.

Trei fraze în care să scrii care e de fapt acel ”REAL STORY”?

Sloganul ales de mine este Based on a real story cu trimitere la filmele inspirate din fapte reale. Practic acest streetbrand are la bază tot ce am trăit și m-a format, respectul pe care îl am față de oamenii alături de care am crescut, de la capete sparte la joaca cu țevi si cornete, golurile la diri-diri sau primele graffiti-uri date prin 99 pe blocul meu și altele din împrejurimi, cu aceiași oameni care îmi țineau de „șase”. Am un atașament aparte față de cartierul în care am crescut. Așa că iată-ne azi, cum îi dedic această realizare.

KRACK pe facebook 
Fotografii de la shootingul Krack, fotograf Cristian Vasile (Igu), modele Mădălina Pică, Larisa Ivanova și Laura Nuțu. 
Pin It email