Cele mai iubite 5: Ioana Pelehatăi

Statistic, sunt 35% branduri (majoritatea de net și de mall) + 30% sehaș și turcisme + 25% de căpătat, de cadou, improvizații.

Mi-am scris multe povești din mărunțiș și semne distinctive: adun genți, pantofi, eșarfe, agrafe, brățări, broșe, cercei, gulere detașabile, plastic, alamă, perle de cultură, piele, șireturi, argint, curele, mănuși, over-knees, dresuri. Mama a prezis demult ziua în care hainele & co. or să mă dea afară din casă. Mama, care încă mai are rochii de la 25 de ani, unele făcute după tiparele din Burda. Mama, care, de asemenea, are acum și o casă mai mare.

Poveștile pe care nu le spun le port. Întotdeauna aceleași două inele, o brățară făcută direct pe mâna mea stângă, 8 cercei, o brățară și două inele de picior. La 16 ani am început să pierd câte un cercel din toate perechile preferate și de-atunci îi port desperecheați. La fix 20 de ani au început tatuajele și cred că încă nu s-au oprit. De fapt, îmi iubesc cel mai mult poveștile nespuse.

În poveștile din cap de la mine, pot să fiu și băiețel și pin-up în același timp.

Pantofii Coca Zaboloteanu

Am avut o perioadă în care îmi cumpăram haine etc. din cele mai improbabile locuri. Jumătate dintre accesoriile mele sunt luate din Micul Golf de la Doi Mai, am brățări din Valea Cascadelor, iar pe-ăștia i-am cules de la un B’estfest preistoric (2008), undeva între Manu Chao și Nouvelle Vague. Adevărul e că nu-i port mai niciodată, pentru că mi se pare că mă fac să arăt ca pe skiuri, la cei 1,59 m ai mei. Dar sunt prea jazzy ca să nu-i iubesc, așa că îi încalț programat măcar o dată pe an. De obicei de Halloween, la o veșnică variațiune pe temă dată de personaj androgin/masculin. Anul ăsta mă gândesc să fiu cu ei și Tilda Swinton și David Bowie.

Tricoul cu Maria Tănase

A costat 8 lei și două ore în Paint. S-a născut după 8 luni de research despre interbelic, spionaj și Maria T., pentru cel mai mare film/roman al secolui XXI, pe care o să-l scriu într-o zi. Până acum n-am fost în stare să produc decât tricoul. L-aș purta cu fotă, dar n-am, așa că singurul lui accesoriu e tatuajul de pe antebrațul drept: motivul Sfăditelor (spirala dublă) + „târâișul șarpelui/ și pasul gândacului/ vâjâitul vântului/ pulberea pământului”. Îl port în zilele în care trebuie să-mi aduc aminte că trei focuri arde pe lume și niciunu’ n-arde bine.

Șalul à la faux russe

L-am găsit în timpul celor șase luni de trăit lost in translation la Praga. Pentru o introvertită care a lucrat în poate cel mai frumos oraș turistic din Europa, exact înainte de criză, a fost o jumătate de an cu multe cafele solo la cafeneaua unui hotel de 4*, lungi plimbări pe podul Carol (pentru băi de mulțime și menținerea igienei mintale) și vizite dese la H&M-ul de pe Na Přikopĕ. De când îl am, șalul pseudo-rusesc fabricat în Bangladesh vine mereu cu mine când plec. Din cauza lui, la Lisabona strigau după noi chelnerii din ușile restaurantelor: „Девушки, заходите!” („Intrați, fetelor!”); la Balcic l-am întins pe stânci și-am stat; la Barcelona m-a apărat de vânt, à la Jackie O. Acoperă amintirile cu bunica după tată, născută la Odessa. Îmi ascund în el juma’ de față, printre flori roșii și frunze verzi, și sunt acasă, fără adresă.

Broșa de la șop

Am furat-o. Încet-încet, câte puțin în fiecare zi, de-a lungul câtorva ani, până când mi-a fost oferită. Nu-i nici azi pe de-a-ntregul a mea, dar pe vremea când locuiam în altă casă, în vârstă de 115 ani, a fost unul dintre primele obiecte cu care m-am împrietenit. Ca să nu se simtă înstrăinată, i-am cumpărat mulți cercei, tot din bronz ca și ea. Din istoria ei concretă știu doar că a fost cumpărată de o studentă la Limbi străine, de la un magazin al Fondului Plastic, în anii ’90. Îmi place să cred că a avut foarte multe povești înainte de mine. O iubesc tocmai pentru că e o tinichea filigranată – un fel de cenușăreasă. Din tot ce am, e singurul obiect de care mi-ar părea rău să mă despart. Singurul. O port deasupra sânului stâng, ca pe un scut foarte mic.

Corsetul Victoria’s Secret

Lenjerie, ideologie. Dacă mă-ntrebi, nu-s de acord cu conceptul (nici de corset, nici de Victoria’s Secret). Iar obiectul ăsta, un cadou complet neașteptat la vremea lui, e cumva despre putere și control. Dar de dragul discuției o să zic doar că e sexi. E mai simplu.

Ce a mai scris Ioana.
Fotografii și articole de Claudiu.