George Bosancu: geodezie, shootinguri şi ciocolată

Corina Beza | 26 Feb 2014

Bannere publicitare, editoriale foto, reclame la Bergenbier sau Milka, videoclipul Hurricane, semnat Antonia și Puya – la 26 de ani, George Bosancu e greu de ratat.

Fie că joci un rol într-un videoclip sau într-o reclamă, fie că privești direct spre camera foto pentru panourile publicitare, totul pare extrem de natural. Pare că faci asta dintotdeauna.

De fapt, am intrat relativ recent în această industrie. La o vârstă la care majoritatea modelelor sunt deja familiarizate cu tot ceea ce presupune domeniul în cauză. Spre exemplu, prima oară când am primit un rol într-o reclamă a fost în ianuarie 2012. Probabil că această naturalețe pe care ai amintit-o apare ca o consecință a unui curs de actorie pe care l-am urmat. M-a ajutat foarte mult să lucrez nu doar cu alte persoane, ci și cu mine însumi.

Cum a început totul, cum ai ajuns să lucrezi în modă?

Un prieten care lucra ca agent și fotograf mi-a sugerat să trimit câteva poze agențiilor și i-am urmat sfatul. Am considerat că dacă o persoană care cunoaște cerințele acestui job îmi spune că pot face ceva în această direcție, ar trebui să mă gândesc serios la asta. Nu e un punct de plecare utopic printr-o coincidență fericită, cum sunt cazurile modelelor descoperite de agenți pe stradă. Dar știu că eu am fost cel care a pornit totul, iar acest lucru mă mulțumește.

Dacă ai fi pus în situația să alegi între actorie şi modeling ori să îți dedici mai mult timp uneia dintre ele, spre ce ai tinde?

Nu aș putea face această alegere. Shootingurile sau filmările sunt două lucruri diferite. De altfel, cred că este indicat să existe un echilibru în ceea ce faci. Dacă un singur domeniu iți acaparează întreaga atenție și tot timpul, poate deveni ușor complicat și chiar plictisitor. Sunt de acord cu ideea că trebuie să oferi 100% în tot ceea ce faci, dar cred că este cu atât mai bine să aplici acest principiu într-o diversitate.

Între filmări și ședințe foto îți mai poți rezerva timp pentru studii și pentru viața personală? Cum reușești să faci față acestui vertigo?


Încă se poate. Până în momentul de față am avut norocul de a lucra cu echipe de oameni mai mult decât înțelegători. Astfel am reușit în 2011 să îmi iau diploma de inginer geodez și să continui cu știintele politice, unde urmează să închei primul an de master în „Politici comparate-engleză”. Cred că ambele aduc un plus de stabilitate într-un domeniu în care e nevoie să rămâi, pe cât posibil, neschimbat. Până acum am cunoscut numai oameni foarte OK, dar sunt și foarte multe exemple de persoane care se lasă foarte ușor influențate și schimbate odată ce ajung în acest domeniu. Iar în ceea ce privește viața personală, același principiu se aplică. Cred că este important să nu le amesteci.

De ce geodezie?

Inițial mi-am dorit să studiez arhitectura. În același timp, însă, am considerat că e important să fii și pragmatic, de aici ideea de geodezie. Nereușind să pot alege una dintre cele două facultăți, am început cu ambele, dar după primul semestru am ales să continui doar cu geodezia. Am considerat atunci că este un domeniu mai practic. Latura artistică din arhitectură este mereu mult prea subiectivă. Încă mă întreb dacă a fost alegerea potrivită, dat fiind faptul că nu este foarte ușor să găsești un job în domeniu.

Dacă ar fi să trag o concluzie de pe urma pozelor de pe pagina ta de Facebook, aş putea spune că te abați de la canonul industriei. Nu sunt zeci de poze de la evenimente ori petreceri private.

Da, nu mă atrag prea mult aceste artificii glam. Prefer oricând un concert al băieţilor de la Subcarpați, Les Elephants Bizarres sau, de ce să nu go big, RATM. Poate simt și că a trecut acea perioadă în care totul era ori nebunie ori nu era nimic. Dar e OK, am rămas cu pierce-ul.

Glamul modelingului trebuie să acopere și o fațadă mai puțin plăcută.

Părți negative există în orice industrie. Ține de tine cât vrei să le permiți să intervină în bunul mers al lucrurilor. Spre exemplu, s-a întâmplat să mi se schimbe pe ultima sută de metri un rol pentru care eram pregătit, din cauza faptului că schimbasem tunsoarea chiar înainte de filmare. Acesta este doar un exemplu pentru cât de sponan este totul. Sunt, de asemenea, zile care par interminabile din cauza volumului de muncă și a rutinei. Zile în care merg la facultate, apoi direct la filmări, iar acestea pot dura și mai bine de o zi. Dar, overall, dacă ai o atitudinea potrivită și îți acorzi și câteva zile în care să te detașezi complet, este imposibil să nu fie bine.

Ce faci atunci când vrei să te detașezi complet?

Acum că mă întrebi, realizez că nu am mai ajuns de mult la munte. Chiar îmi pare rău. Eu sunt din Câmpulung Moldovenesc, sunt obișnuit cu iernile adevărate, cu zăpada, cu placa. Dar, din păcate, am din ce în ce mai puțin timp pentru așa ceva. Între timp mă rezum la ceea ce îmi oferă Bucureștiul. În weekenduri reușesc să mai ajung prin Fabrica, prin Expirat sau B52. Nu m-au atras niciodată locurile pretențioase. Teatrul, de altfel, e întotdeauna o idee bună. Dificultățile apar nu în a alege ce să faci, ci în a reuși să îți faci timp pentru ele.

Un moment ori o întâmplare de la un job pe care ți-o amintești cu drag?

Nu cred că o să pot uita vreodată reclama filmată în Sofia, pentru Flirt Vodka. Poate pentru că totul a început într-o notă confuză. Nu știam cum să rezolv situația când am realizat că pierdusem avionul. Mă gândeam doar la ce impresie aș fi putut lăsa dacă nu ajungeam în ziua respectivă. Contrastul dintre dimineața petrecută făcându-mi griji pentru cum voi ajunge la timp și partea ce a urmat sosirii în Bulgaria este incredibil. Pe lângă reclama propriu-zisă, am reușit să văd orașul, să o cunosc pe cea alături de care am filmat și a mai rămas chiar și suficient timp pentru niște reprize de baschet. A fost o chimie profesională care trebuie experimentată. De fapt, aici e parte din secretul jobului. Să poți ieși cât mai des din rolurile pe care le joci și să profiți de experiențele pe care le primești astfel.
Pin It email