18 filme cu plajă

Valuri, soare, iubire, chinuri, aventuri pentru o vară de plonjeuri cinematografice.


To Catch A Thief (1955)
Două personaje interpretate de Grace Kelly și Cary Grant și-un mister: cine tot fură bijuteriile scumpe dintr-un hotel de pe Riviera Franceză? Plaja e de-un retro fermecător, iar Grace Kelly e princiară ca întotdeauna – chiar și când stă în bătaia soarelui, pe nisip, și se dă cu cremă de plajă.

O zi bună de plajă (2008)
Trei adolescenți crescuți la orfelinat, un șofer şi o prostituată – cinci personaje și-o poveste care amintește de Funny Games al lui Haneke. Plaja devine un spațiu lugubru, iar acțiunile puștilor sunt cu atât mai sinistre, cu cât sunt la intersecția dintre joaca unor copii și violența gratuită a unor ființe care n-au nimic de pierdut în viață.

Valuri (2007)
Plaja din Valuri e una (stereo) tipic românească: Radio Vacanța, familia care bârfește cuplul de lângă, cuplul de lângă (o tânără și-un bărbat cu mult mai în vârstă ca ea), băiatul cu maiou pe care scrie cu carioca „Zidane", chilotul tetra drept slip. Elementul exotic e o elvețiancă: ce i se întâmplă acestui personaj deturnează filmul de la a fi o comedie. Un film care ridică întrebări legate de morală, stereotipuri și tezism.
[Iulia V.]

El Premio (2010)
Situat la graniţa fină dintre haiku şi aporie, dintre dramatically correctness şi reguli încălcate la greu, dintre previzibilitate și wow, filmul autobiografic regizat de Paula Markovitch este o retrăire a Argentinei anilor 70. Cecilia, o fetiţă în vârstă de 7 ani, fiică a unor dizidenţi politici, nevoită să se mute cu mama ei într-o casă improvizată pe malul mării, nu trebuie să dezvăluie un secret de familie, însă involuntar o va face.

Secvenţa de început îmi este cea mai dragă: Cecilia încearcă să se dea cu rolele pe ţărm, fără să poată înainta, pentru că roţile se afundă mereu în nisip. O lume în care personajele sunt închise etanș în interiorul unui sistem politic absurd.

* a câştigat Ursul de Argint pentru realizări artistice deosebite în cadrul Festivalului de la Berlin 2010
[Ioana Mischie]

Vicky Cristina Barcelona (2008)
Woody Allen are ingrediente infailibile pentru toate sezoanele, iar sexualitatea reprimată și nevrotismul vor fi întotdeauna elemente cu care publicul lui empatizează imediat. Întâlnirea dintre un bărbat obscen de sigur pe el și de macho, o iubită isterică și artsy, o femeie frumoasă și fără prejudecăți și o alta supusă clișeelor nu poate sfârși decât printr-o comedie ușoară și spumoasă.

Hors de prix (2006)
În acest chick flick estival se poartă luxul și coup de foudre. Prințul timid apare pe o motoretă albă și o cucerește pe bitchy Cosânzeana printr-o naivitate basmică. Filmul stimulează toate poftele verii: haine scumpe, hoteluri grandioase, piscine, boys on Vespas, un amalgam de plăceri vinovate care compun o vară de neuitat.

Bitter Moon (1992)
Inspirat de romanul omonim al lui Pascal Bruckner, Polanski ne livrează o poveste de dragoste întunecată și imorală, în care iubiții se tachinează crud, jucând pe rând rolul victimei și al călăului. O poveste despre pasiune, pierderea inocenței și perversiune sexuală și psihologică, totuși plină de romantism neconvențional.
[Noemi Gunea]

Lucia y el sexo (2001)
Călătoria inițiatică a unei femei pe o insulă unde răspunsul la toate problemele este sexul, după cum sugerează și titlul. În cel mai cunoscut film al regizorului spaniol Julio Medem, plaja și oceanul sunt personaje încărcate de senzualitate. De parcă Paz Vega în multiple secvențe de goliciune nu era suficient, în film are o apariție sporadică și ceamaifrumoasăfemeiedepelume, adică Elena Anaya, pe care în sfârșit a distribuit-o într-un rol principal și Almodóvar, anul trecut (La piel que habito).

Pierrot le fou (1965)

Anna Karina în nisip. Anna Karina în pantaloni scurți.
[Karin D.B.]
Pin It email