Best of Pelicam 2016: 5 filme

Behemoth (r. Liang Zhao, China/Franța 2015) 
Câștigătorul Marelui Premiu Pelicam 2016 

Documentarul Behemoth e construit în formula unei piese vizuale cu instrumentele unui eseu antropologic despre exploatarea minieră și umană din China. Regizorul Zhao Liang explorează poetic și filozofic cercurile iadului în care oamenii sunt sclavii acestei creaturi monstruoase care contribuie la realizarea, în fapt, a unui paradis artificial, în cele din urmă, inutil și gol.

Liang ne face martorii descompunerii morale și fizice a acestor oameni și, totodată, a neputinței de a opri sau anihila sistemul monstruos prezent, permanent și de pretutindeni, de fapt. - Ileana Bîrsan, critic de film 

The Archipelago (r. Benjamin Huguet, Marea Britanie/Insulele Faroe, 2015) 

Insulele Feroe, undeva prin Nord de Atlantic. Un arhipelag cu puțini locuitori și foarte puține probleme. Nu au cel mai avanast tehnologic mod de viață și tocmai de-aia legătura asta cu natura s-ar cere admirată, de la distanță. Benjamin Huguet are un skill vizual redutabil și nu face rabat nici de la pășunisme aproximativ islandeze, nici de la ceva gore la scară mare (vânătoarea de balene). Durata compactă de 40 de minute ajută din plin, iar apropierea de protagoniștii insulari dă un flux continuu al vieții și tradițiilor. Asta face din Arhipelag mai mult o operă de artă decât un documentar politic, dar ceva politici și subiecte deschise nu au cum lipsi. Fix intruziunile din exterior, cu noile reglementări privitoare la pescuitul de balene (și cuțitele pentru hăcuit) și activiști veniți să oprească masacrarea a trei balene pun o problemă perversă: cum vii cu ditai amprenta de carbon la căpatul lumii ca să le explici la unii care oricum poluează mai puțin în 10 ani decât tu într-un voiaj din ăsta justițiar că distrug planeta? - Cristi Mărculescu, critic de film 

The Yes Men are Revolting (r.Laura Nix and the Yes Men, SUA 2015) 

Un yes man e un PR-ist care manipulează părerea publică învârtind situația în avantajul patronului. Dar de ce n-ar putea-o s-o facă și doi tipi care convoacă o conferință de presă pretinzând că sunt reprezentanții aceleiași corporații? Yes Men sunt Jacques și Igor care mai bine de 10 ani fac viața un calvar corporațiilor și guvernelor arătând întregii lumi fața reală a politicii. Și-au cerut scuze drept Dow Chemical pentru un dezastru provocat de companie cu 10 ani în urmă, au vorbit în numele World Trade Organization despre cât de puțin îi pasă organizației despre țările de lumea a 3-a, s-au dat drept Shell, Camera de Comerț, New York Times și chiar ministrul mediului.

Acum, în cel mai matur dintre filmele lor, Yes Men explorează impactul pe care îl poți face într-o lume din ce în ce mai puțin atentă la efectele aduse climatului. Umorul pare totuși să rămână o armă eficace împotriva celor cu putere. Fiindcă e un lucru la care ei nu știu cum să reacționeze.

Poftă de râs puteți să vă faceți cu un play sau download al filmului lor anterior, The Yes Men Fix the World chiar aici. - Alex Lungu, co-fondator Copy Me și editor video 

The True Cost (r. Andrew Ross, SUA 2015)

Tocmai am scris un rând despre cât de mult mi-a plăcut filmul The Yes Men Are Revolting, dar apoi l-am șters. De fapt, filmul care m-a marcat cel mai mult la Pelicam a fost The True Cost. Acum câțiva ani, când scriam despre ororile dintr-o grădină zoologică românească, am văzut un părinte care, printr-o mișcare fermă, i-a întors capul copilului său spre leul trist care se învârtea, de plictiseală, într-o cușcă minusculă și împuțită. Deși n-are nicio legătură cu animalele, ci cu oamenii care suferă sau pur și simplu mor doar ca noi să avem dulapul plin de haine, de scena aia mi-a adus aminte True Cost. Mi-a deschis ochii, m-a făcut să-mi pun întrebări și să mă simt vinovată că sunt unul dintre milioanele de ignoranți atenți doar la pseudo nevoile lor. - Andreea Pocotilă, jurnalist VICE România

Poached (r. Timothy Wheeler, Marea Britanie/SUA 2015)
Premiul Special al Juriului 

Dar cine goneşte prin noapte şi vânt?
Un tată călare cu fiul plăpând.
În braţe îşi ţine copilul cuprins
Şi braţul se strânge mai cald, într-adins. - din Regele Ielelor, de Goethe

„Numele meu este John şi sunt un fost colecţionar de ouă… ” John este dependent, depresiv, sinucigaş. John este fotograf, yoghin, căutător de cuiburi, activist, hoţ. John plânge, regretă, se căieşte, se resemnează, plânge, recidivează. John a fost castrat de 4.000 de ouă, de 6.000 de ouă. John minte, şantajează şi se fereşte de poliţie. John a devenit rătăcitor, îşi doreşte o iubită, îl face să plângă pe fiul său. John are interdicţie de intrare în Scoţia. Cunoştinţele lui John sunt utile şi se recalifică. John este pe stâncă, în copac, în tufă, pe câmp. John este invizibil, competent şi calculat. John mănâncă omletă. John este spaima pădurilor, a copiilor şi a părinţilor vulturului auriu. John este the Scrooge, le Roi des Aulnes, Căpcăunul. John nu are emoţii şi nu are regrete. John vorbeşte de iubire. - Anamaria Pravicencu, co-fondator Jumătatea Plină & Sâmbăta Sonoră 

***
Ediția a 5-a a Festivalului de film despre mediu și oameni Pelicam s-a încheiat. Veți putea prinde o selecție de filme (printre care cele câștigătoare) în retrospectiva Pelicam care va avea loc între 1-3 iulie la Cinema Elvira Popescu, București.