Chestionar cinema: Mihai Trancă

Film preferat
Primul primul off the top of my head ar fi Synechdoche New York – dacă unii copii visează să fie avocați, visul meu a fost să fiu acest personaj magistral și trist care e claustrat în propriul proces creativ și la un moment dat moare. Adică hazardul vieții. On a serious note -  Kaufman e un geniu, și îl cred că a putut lucra 10 ani la scenariu.

Cel mai bun film din ultimul an
Once upon a time in Anatolia, Polisse, L’exercice de l’état, Moonrise Kingdom, Turin Horse, pentru că sunt tendințe pretențioase de autor, dar și pentru că toate au cevaul cinematic: Anatolia are timp, Polisse are actorii și researchul prealabil, L’exercice are ritmul, Moonrise Kingdom are the funness of making film (chiar dacă poate e un pic prea andersonian), Turin Horse are timp și spatiu (adică esența cinema-ului)

Cel mai bun film românesc
Reconstituirea – o poezie despre cum să faci film despre ceva sub ceva fără ca acel ceva să se prindă că îl iei la mișto.

Cel mai bun film cu adolescenți
Cruel Intentions - pentru că nu e un film cu/despre adolescenți dar funcționează ca un film cu și despre adolescenți.

Cel mai bun film gay
A Single Man – estetic și sensibil și excelent jucat, deși ai zice că spre sfârșit scenaristul a aflat că nu va fi plătit.

Cel mai bun scurtmetraj
Le batteur du bolero – excelent de simplu , Logorama– excelent de complex

Cel mai bun scurtmetraj românesc
Un cartuș de kent și un pachet de cafea, Visul lui Liviu – deși e mediumetraj. De azi înainte, deși tot mediu-metraj, se bucură de un dialog excelent și de o prestație fără cusur a lui Teo Corban.

Film supraestimat
Melancholia, poate pentru că nu poți vinde mereu aceleași rețete unui client fidel

Plăcere vinovată
Limitless, ce poate fi mai mișto decât să fii în pielea cuiva prea inteligent și capabil pentru acest univers.

Ce film ai transforma într-un musical
Man With A Movie Camera – într-un fel a fost deja transformat într-un musical, vorbim totuși de cinematic orchestra.

Regizor preferat
Hai să îi numesc pe cei mai tineri, mi se pare mai corect: Maiwenn, Xavier Dolan, Richard Ayoade, John Hillcoat, Arronovsky. Orice regizor care te învață ceva, fie că ești cinefil sau nu. Dar sunt înnebunit după PT Anderson, Solondz, Kaufman, Leigh, Cassavetes; iar pe documentar: Herzog, Wenders, Wang Bing.

Actori și actrițe preferate
Jean Yanne, Isabelle Hupert, Denis Lavant, Cate Blanchett, Bill Murray, Phillip Seymour Hoffman, Jack (se stie care Jack), Jim Broadbent, Christoph Waltz, DD Lewis, Bruno Ganz, Colin Firth, Răzvan Vasilescu, Victor Rebengiuc și evident alții.

Actor/ actriță sub 25 de ani:
Natalie Portman în Leon, deși mă simt puțin vinovat și pervers cu alegerea.     

Coloană sonoră cea mai bogată:
High Fidelity, cea mai interesantă: Drive (și aici nu mă refer la piese, ci la dimensiunea pe care o dă filmului). Cea mai intensă: Pina– îl ador și respect pe Jun Miyake, apoi pentru că e un documentar despre dans-teatru, deci, inevitabil.

Melodie dintr-un film
A New Error (Moderat) – regizorul a recunoscut că a ascultat piesa, i-a venit ideea trailerului, după care s-a apucat de scenariu.

Personaj memorabil dintr-un film
Poppy (Happy Go Lucky) – ce frumoasă ar fi lumea dacă unul din trei oameni ar fi așa.

Personaj preferat
Melvin (As Good As It Gets) – pentru că e un Woody Allen fictiv și complementul lui Poppy de mai sus.

Final preferat
Breaking the Waves, Dear Wendy, sau cam orice de Trier, omul e un boxeur, îi place să-i dea o scatoalcă publicului la fiecare final.

Cel mai recent
Hello Kitty, deși nu e frumos ce a făcut domnul Simulov la adresa altui domn numit Noé, finalul e unul dintre cele mai simple, modeste, acute, savuroase pe care le poate avea un film, fie el scurt sau lung.