Chestionar cinema: Paul Petrache

Redacția | 10 Mar 2012

Paul Petrache e un Fomilă cinematografic, care a flirtat cu UNATC-ul. Ne așteptăm ca într-o zi meniul lui de peste ani să dea un scenariu memorabil.

Filmul preferat
Ultima oară când am avut un film preferat era în liceu - Natural Born Killers (Oliver Stone), pe care l-am văzut de 15 ori și știam tot: replici, montaj. Ce mă enervează acum la el este că are pretenția de a satiriza kitschul și este de un kitsch exemplar.

Cel mai bun film din ultimul an
Nader and Simin. A separation. (Asghar Farhadi). Mi-a plăcut că e ambiguu moral, nu are vreo teză și pentru că e cel mai bine construit film cu care m-am întâlnit în ultima vreme. Actorii sunt foarte buni, toți.

Cel mai bun film românesc
Secvențe (Alexandru Tatos). Sunt pasionat de filmele care sunt despre făcut filme. E printre puținele filme românești din epoca comunistă în care se vorbește ca pe stradă.

Cel mai bun film cu adolescenți
Paranoid Park (Gus Van Sant). Van Sant e regizorul care înțelege cel mai bine adolescența. Și pare onest interesat de subiect. Pentru majoritatea regizorilor adolescența înseamnă să i-o tragi majoretei și să ți-o bagi în plăcinta bunicii. Paranoid Park descrie foarte bine neputința de a spune ce ai în cap și revolta de dragul revoltei.

Cel mai bun film gay
Mysterious Skin (Gregg Araki). E ultra-dubios. Un pic despre adolescență și ăsta.

Cel mai bun scurt-metraj românesc
Marilena de la P7 (Cristian Nemescu). A adus un suflu nou în cinemaul realist de la noi. La momentul respectiv era ars poetica unui regizor care promitea mult.

Film supraestimat
Requiem for A Dream (Darren Arronofsky). Are un mesaj ostentativ și super-simplist – drogurile sunt nașpa și ajungi rău. Dar asta pot să văd și într-un clip de 2 minute, nu trebuie să mă uit la două ore de montaj alert și pupile dilatate. Mama e singurul personaj care stă în picioare. De fapt, de la Arronofsky mi-a plăcut doar The Wrestler.

Plăcere vinovată
Lethal Weapon. Toate 4. Pentru că Mel Gibson e infinit mai cool în rol de polițist isteric care nu e în stare să rezolve o misiune fără să facă praf jumătate de oraș decât atunci când ne arată cu solemnitate, timp de două ore, cum Iisus și-o ia de la romani, cu niște slow-motion-uri care fac secvențele de bătaie din Conan Barbarul să pară un regal al bunului gust. Dovada incontestabilă a faptului că maturizarea e overrated.

Ce film ai transforma într-un musical

300

Dacă Taxi Driver ar fi fost făcut de români, pe cine ai vedea în rolul principal

Vlad Ivanov. Vreau să îl văd cu creastă, spunând: „Tu vorbești cu mine?”

Cea mai excitantă secvență

Scena din The Hunger în care Susan Sarandon își ia limba în gură cu Catherine Deneuve și pe urmă o mușcă de jugulară și o transformă în vampir.

Regizor preferat
François Truffaut, cred.

Actor preferat
Mastroianni. E versatil și are o tușă personală foarte mișto.

Actriță preferată
Anna Karina, pentru aerul de căprioară maltratată.

Actor într-un rol în care avea sub 25
Joseph Gordon-Levitt. Pentru fața din secvența din Mysterious Skin, când i-o suge un moș.

Actriță într-un rol în care avea sub 25
Natalie Portman, în Leon, evident.

Coloană sonoră
Giulietta degli spiriti (Nino Rota). E Nino Rota, brilliant by default.

Melodie dintr-un film
Jamais je ne t’ai dit que je t’aimerais toujours, cântată de Anna Karina în Pierrot le Fou.

La ce film ai face un remake
Aș face un Moromeții estetizat, a la Wong Kar Wai, filmat de Christopher Doyle, care a făcut imaginea la Fallen Angels și In the Mood for Love. Cu Charles Bronson – Moromete tatăl, Ellen Burstyn – mama Moromete și Ryan Gosling – Moromete cel mic. Cu Ryan Gosling aș face un Păcală se întoarce. Dar un Păcală super pe cox.
Pin It email