Chestionar cinema: Valeriu Andriuţă

Valeriu Andriuţă | 28 Mai 2019

A jucat în filmele lui Pavel Lunghin, Serghei Loznitsa, sau Cristian Mungiu, și e recunoscut de toată lumea pentru rolul preotului din „După Dealuri”. Valeriu Andriuţă, actor, regizor și scenarist, despre filmele lui preferate:

Filmul preferat

Nu am unul și tot timpul i-am invidiat pe cei care au lucruri preferate. Sunt adeptul experimentului, explorării, experiențelor noi, etc. Sunt atâtea filme pe care revăzându-le după mulți ani le-am dat notă mai mică, unele, chiar cu lauri grei atârnând de gât , nici măcar nu au mai promovat. Există o imensă producție de film (ca în multe alte domenii) tributară vremii. Când praful din ochi se mai așează vezi de fapt, că regele e gol. În picioare rămân doar filmele care nu au fost făcute în genunchi.

Primul film pe care îți amintești să-l fi văzut

Primele filme văzute într-o sală de cinema au fost, cu siguranță, de animație, la televizor mai văzusem tot felul de filme despre război, un fel de propagandă ficțională. Pe ecran mare țin minte că am văzut Siberiada lui Konchalovsky de-a valma cu ceva Belmondo și Pierre Richard, care se dădeau la greu pe vremea aia.

Cel mai bun film din ultimul an

Aga de Milko Lazarov la egalitate cu Woman at War al islandezului Benedikt Erlingsson. Ambele sunt filme regizorale, multistrat, gândite în profunzime. Un film de artă se deosebește de un surogat prin poezia sa, sau caracterul său poetic. Surogatul nu poate provoca catharsis, poate fura ochii dar nu și inima. Astea sunt criteriile simple pe care le aplic atunci când văd un film.

Cel mai bun film românesc

Touch Me Not, filmul Adinei Pintilie. Este printre puținele filme-argument care reabilitează pretenția sau aspirația filmului de a se considera artă. Ca să fiu mai clar - am văzut odată cum cineva a rupt un miez de pâine, l-a frământat în palmă și apoi l-a pus sub piciorul mesei care se clătina. Trăim într-o epocă în care filmul are treabă mai mult prin divizia C, probabil din cauză saturației de jucători și a mijloacelor care sunt prea la îndemână.

Cel mai bun film cu adolescenți

Tribul de Myroslav Slaboshpytzkiy. Un film despre elevii unei școli internat pentru surdomuți. Majoritatea nu sunt actori profesioniști însă interpretarea lor bate multe diplome de actorie.

Cel mai bun film queer

Funeral Parade Of Roses al lui Toshio Matsumoto.

Scurtmetrajul preferat

The pig (r. Dorte Warnøe Høgh) – scurt, clar și cuprinzător. Scurtmetrajul este un gen aparte care m-a atras de la primul film vazut. Ideal ar trebui sa aiba putin in comun cu lungmetrajul, din păcate genul suferă o metamorfoză transformandu-se într-un pitic cu trăsături de adult ca să respecte termenul ,,scurt’’. În literatură ar avea corespondent proza scurtă a lui Chehov, bancul, haiku, Urmuz, parabola. Tolstoi sau Ionesco țin de altă tehnică.

Ce film ai transforma într-un horror?

Dacă aș fi magician?

Regizor preferat

Acum - Roy Anderson (nu doar pentru filmele sale). Pentru mine regizorul are statut de preot – dacă preotul urcă beat la volan, predica lui de duminică nu face doi bani. Tocmai din cauza asta din lista mea umilă cu regizori preferați mai pică din când în când câte unul. Și Hitler picta frumos.

Actor & actriță preferați

Să-i vezi jucând, să joci cu ei, sau să lucrezi cu ei ca regizor? Actorii se comportă diferit de la un rol la altul, iar calitatea lor (mai degrabă a interpretării personajelor) depinde doar de regizor. Oare era Klaus Kinski unul dintre actorii preferați ai lui Werner Hertzog? Oare ar fi reușit să facă Aguirre, Mânia lui Dumnezeu cu un alt actor? Sunt câțiva actori la care țin mult și cu care aș vrea să lucrez. Aș alege un Harvey Keitel, de exemplu. La actrițe - Charlotte Gainsbourg.

Actor & actriță sub 25 de ani

Sunt convins că sunt mulți și talentați, dar nu prea am avut ocazii să-i și cunosc. Un actor trebuie să reconfirme de fiecare dată, să tot vină cu probe noi la dosarul său, ca să-l cred. Sunt mulți care au un firesc convingător, pe care îl exploatează fără jenă până nu mai știi la ce film te uiți (chiar și în stradă sunt la fel). Sunt puțini care construiesc roluri. Dintre puținii pe care i-am văzut l-aș remarca pe Ștefan Iancu. La actrițe mă tem să nu greșesc vârsta și să nu supăr pe careva.

Un spațiu (real sau imaginar) în care ți-ar plăcea să locuiești, văzut într-un film

În laguna albastră, dar nu mai mult de două săptămâni și neapărat cu familia.

Melodie preferată dintr-un film

Cele două note – La si Re, ale lui Moriconne din The Good, the Bad and the Ugly.

Replică preferată dintr-un film

„I'll be back”.

Final preferat

Scena dintre Nastasja Kinski și Dean Stanton din Paris, Texas al lui Wim Wenders.




Pin It email