Cinecrush: Christos Massalas

De Christos Massalas am auzit în perioada post-BIEFF drept „tipul cu filmul pe NOWNESS”. Aprecierea care există pentru NOWNESS în grupul meu de prieteni și accesibilitatea pe care ideea de platformă VOD o presupune, m-a făcut să cer link-ul pentru Flowers and Bottoms cu prima ocazie, și am devenit automat interesat de ce se mai ascunde în filmografia regizorului grec.

Copa Loca (2017) – în curând la festivalul de lângă tine

„The summer in Copa Loca is wild”. Ultimul său scurtmetraj o prezintă pe Paulina, o fată din inima Copa Loca, o stațiune fantomă din Grecia. Tânăra cu părul șaten-roșcat și îmbrăcată prea gros pentru vremea de acolo este centrul de interes al puținilor oameni rămași în Copa Loca. Motivul: o nimfomanie glamour care atrage dorința masculină din jur. Paulina emancipează sexual un loc aproape mort în care regulile normative ale sexului și sexualității par să fi dispărut, și unde dorința sexuală se combină cu arșița și mirosul de transpirație. Naratorul vieții lui Paulina apare la finalul filmului, deglamourizând atmosfera de Vizi privati, pubbliche virtù din Copa Loca.

Crush colateral: Marli Aliferi pentru designul costumelor.

Flowers and Bottoms (2016) 

Devino voyeurul unui voyeur. Privește-i fetișul. Ia parte la fetișizarea florilor și fundurilor. Flowers and Bottoms se deschide și închide cu un mesaj în căsuța telefonică, ceva ce sună a mesaje de dragoste timide. Privitorul stă mereu în spatele unui alt privitor, personajul filmului lui Massalas, care vizionează o compilație de cadre scurte cu funduri și flori. Funduri de femei. Și de bărbați. La un moment dat nu le mai diferențiezi, totul devine androgin.

Scurtmetrajul ar putea fi inserat în Dreams That Money Can’t Buy (r: Hans Richter) și pus pe o listă de filme post-Almodóvar fără probleme, însă regia lui Christos Massalas îl face să stea în picioare la fel de bine și fără presupuse influențe cinematografice.

Make Up (2011) 

Se întâlnesc într-o stație de metrou. Atmosferă de cruising, amândoi pare că s-au lăsat agățați într-un acord tacit. Ea stăpânește jocul, el pare puțin intimidat de tipa asta care ascunde o ținută trashy sub o haină de blană. Ajung în apartamentul lui din Londra, unde încearcă să se cunoască mai bine. Ea e make-up artist și el antropolog social. Nici unul nu ar putea ști prea multe despre ce face celălalt, pentru că vin din lumi complet diferite. Nu au un fir logic al discuției, pare că vorbesc despre orice și nu înțeleg nimic. Firul logic lipsește și din acțiuni, apogeul fiind o partidă de sex întreruptă brusc, și continuând cu o urmărire. Personajele din Make Up par să meargă împotriva vântului, ușor stângaci, și luând decizii complet imprevizibile.