Ascunsa cu mileuri şi covoare persane

Modelele tale sunt adesea înghesuite, stând pe te-miri-unde, în cele mai ciudate poziții.
LW: Încerc să privesc dincolo de modul evident de folosire a obiectelor de zi cu zi. E distractiv și provocator să găsește mici comori în formă și culoare. Fiecare loc e plin de posibilități așteptând să fie valorificate. Am crescut în locuri pline de patternuri și culori și mă inspiră profund decorurile poloneze retro.

De ce fețele modelelor sunt adesea acoperite?
LW: E un joc tembel de v-ați ascuns pe care-mi place să-l joc cu privitorul. Îmi place anonimitatea lui. Așa e mai ușor pentru persoana care vede poza să se identifice cu subiectul. 

În fotografiile tale apare uneori Stasia, pe care ai mai menționat-o în interviuri. Cine e ea?
LW: O bătrână uimitoare de 93 de ani, o prietenă de familie. E un fel de supereroină pentru mine, a trăit în mai multe părți ale lumii. De fiecare dată când merg în orașul unde stă îi fac o vizită.

Mă uitam la îmbinarea nou-vechi, tânăr-bătrân în multe din fotografiile tale. Cum te raportezi ca fotograf la trecerea timpului, la vechime (atât a oamenilor, cât și a locurilor)? 
LW: Viața mea e marcată de combinația tinerețe-bătrânețe, eu fiind un copil avut târziu (sora mea e cu 20 de ani mai mare). Respect bătrânețea și prețuiesc tinerețea. Totul e să găsești echilibrul între ele. Clashul dintre interioarele retro și energia tinereții e exploziv pentru mine.

Tumblr-ul lui Lukasz Wierzbowski