Carolina la extremele frumuseţii

Gabriela Piţurlea | 24 Iun 2015

O braziliancă stabilită la Londra face fotografii despre anxietățile femeilor din oglindă.

Carolina Mizrahi explorează felul în care se privesc femeile și văd imperfecțiune, felul în care media le înghesuie în tipare. Fotografiile ei sunt cu denaturare, excese și stereotipuri, cu frumusețe plastifiată, aproape disperată. Proiectele Mirror și Underlife reflectă teama ei de îmbătrânire și obsesia pentru retuș. Avatar, mustind de feminitate clișeistică, trimite la Second Life și la identități virtuale. Zilele astea, Carolina lucrează la o serie de fotografii despre ritualurile contemporane de frumusețe în țările vestice. 

Ca să te cunoaștem mai bine, răspunde la întrebările tale preferate din chestionarul lui Proust. 

Principala mea calitate: loialitatea.

Calitățile preferate la un bărbat: Loialitatea și umorul.

Ce prețuiesc cel mai mult la prietenii mei: Îmi plac oamenii cu un caractere puternice, genul de oameni care-ți spun „lucrul ăla” pe care poate n-ai vrea să-l auzi.

Îndeletnicirea mea preferată: râsul!

Mâncarea și băutura preferate: Îmi place orice mâncare, atâta timp cât e bine făcută. Dar, locuind departe de țara mea, mâncarea braziliană mă aduce-n culmea fericirii.

Un talent cu care mi-ar plăcea mă fi născut: Mi-ar plăcea să mă pricep la cântat.

Cum vreau să mor: Fără regrete.

Ce te-a adus în Europa și ce te-a făcut să rămâi?

Mi-am dorit să am o experiență diferită de viață, iar ideea de a studia în străinătate a părut planul perfect. Ce m-a făcut să rămân? Mi-a plăcut la nebunie să fiu înconjurată de oameni cu backgrounduri culturale diverse, mi-a plăcut că mă simțeam în siguranță aici și l-am întâlnit pe soțul meu. Încă mă gândesc să mă întorc în Brazilia la un moment dat sau poate să locuiesc în altă parte. Îmi place să călătoresc și senzația pe care o am când descopăr un oraș nou mi se pare unul din cele mai frumoase lucruri de pe lume.

Ce-ți lipsește cel mai mult la Brazilia și ce nu-ți lipsește deloc.

Mi-e foarte dor de familia mea și fac tot posibilul să particip la viața lor. Vorbim o grămadă grație internetului.

Nu-mi lipsește deloc violența. E trist că unul din cele mai frumoase orașe din lume e prins într-un cerc al corupției și crimei. Am fost jefuită de trei ori în Rio și mă bucur că niciodată nu a fost ceva grav. Trebuie să ai mereu grijă când mergi pe stradă în Rio, mai ales noaptea, să eviți să porți bijuterii sau accesorii scumpe. Oamenii te omoară ca să-ți ia bicicleta. Mă simt prost că spun asta despre orașul meu și știu că sunt lucruri care pot alunga mulți turiști, dar asta e realitatea de acolo și nu ne putem preface că nu se întâmplă nimic.

Cum îți influențează faptul că ești din Brazilia viziunea artistică?

Rio de Janeiro e un oraș care pune mare accent pe frumusețe. Are o cultură a plajei. Te vezi cu prietenii la plajă, mergi la plajă înainte și după serviciu și în pauza de prânz, ha ha. E logic că vrei să te simți bine în costum de baie și oamenii trag tare să arate bine. Nu pot generaliza, am câțiva prieteni care nu se omorau cu sportul sau cu mersul la plajă, dar cred că ăsta e vibe-ul orașului. Practic, sunt o mulțime de oameni care fac sport, mănâncă sănătos și-și fac operații estetice. De-asta cred că faptul că vin de acolo are un mare impact asupra muncii mele. Ritualurile de frumusețe, reprezentarea femeii în media și stereotipurile de gen în societățile vestice sunt zonele mele principale de interes.

Ești stilist, fotograf și art director. Crezi că acumularea și dezvoltarea mai multor skilluri e ceva necesar în vremurile noastre? Cum te ajută faptul că poți controla atâtea aspecte ale actului artistic în profesia ta, atât artistic cât și financiar?

Cred că ideal e să te concentrezi pe un singur lucru și să înveți să-l faci cât mai bine. Dar eu una n-am fost niciodată capabilă să mă rezum la un singur lucru. Mereu am avut o imagine-n minte și, ca s-o realizez, a trebuit să învăț tot felul de lucruri noi. Ceea ce e de mare ajutor, pentru că pot vedea și supraveghea lucrurile din perspective diferite. Când lucrez la un proiect sunt art director, dar trebuie să aleg între a fi fotograf sau stilist, pentru că nu le pot face pe amândouă. Financiar vorbind, n-am făcut-o niciodată pentru bani. Cred că începutul e dificil pentru toată lumea.

Ce vezi acum, când te uiți în oglindă, comparat cu ce vedeai la 18 ani?

Cred că la 18 ani eram destul de nesigură în ce privește felul cum arătam și cine eram. Acum, la 32, mă simt mai frumoasă și mai încrezătoare. Încă am zile când mă uit în oglindă și-mi zic: la dracu! Dar pe urmă îmi amintesc că am mai mult de oferit decât aspectul fizic.

Ai jucat vreodată Second Life?

Am jucat o zi, când mă documentam pentru Avatar. Nu prea-mi amintesc cum arăta avatarul meu, dar știu că încercam să fiu foarte neconvențională și zburam întruna peste tot.  

Doi artiști tineri cu care ți-ar plăcea să ieși la un cocktail și de ce.


Grea întrebare, o dată pentru că mă inspiră o groază de artiști vizuali și apoi pentru că nu le am deloc cu numele. Primii care-mi vin în minte, deși nu știu dacă se încadrează la tineri, sunt Lorenzo Vitturi și Viviane Sassen. Le-am văzut acum câteva luni lucrările la The Photographers' Gallery din Londra și mi-ar plăcea foarte tare să aflu mai multe despre procesul lor creativ și ce-i inspiră.

3 lucruri pe care mai bine le faci când ai sub 25. 

Eu am călătorit o grămadă și cred că va fi mereu lucrul ideal de făcut la orice vârstă. Am licență în design vestimentar și am făcut un master în Fashion Business Management. Mi-am urmat visurile (poate suna ca un alt răspuns din seria „nu-mi vine nimic în cap” și e, ha ha, dar e și foarte adevărat).

***
carolinamizrahi.com 
Pin It email