East or West, home’s best

Redacția | 16 Apr 2020

Cum văd 11 designeri din Europa unul dintre cuvintele-cheie ale anului.

Pentru luna martie, echipa PosterJam a lansat tema HOME către designeri și ilustratori, fără să știe cât de conștient va deveni fiecare dintre noi de rolul și de sensurile pe care i le dăm lui „acasă”. Până acum, au primit peste 500 de afișe inspirate de cuvântul care e pe buzele întregii planete. Pandemia de COVID-19 ne ține în continuare înăuntru, așa că PosterJam au extins provocarea până la finalul lui aprilie. 

Am rugat 11 dintre designerii care au contribuit cu afișe să răspundă la două întrebări: 

1. Ce înseamnă acasă pentru tine, în perioada asta?
2. Ce te ajută să rămâi concentrat(ă) și să lucrezi?

Virginia Christakos
28 de ani, Atena, Grecia

1. Mă simt extrem de privilegiată să am o casă pe care să o pot numi acasă, și care a fost mereu locul unde mă simt cel mai în siguranță. Nu obișnuiam să petrec prea mult timp înăuntru. Acum, ies foarte rar și numai dacă e nevoie. Cu toate astea, nu mă simt prizonieră, pentru că acasă mă concentrez cel mai bine și am tot ce-mi trebuie ca să creez. Ah, și aici sunt toate Legourile mele.

2. Un lucru bun cu care m-am ales din situația asta e timpul, care-mi cam lipsea înainte. Încerc să-mi încep ziua cu niște exerciții fizice, pentru că mă ajută să mă simt mai activă pe tot parcursul zilei. Fiecare zi în care am creat ceva mă umple de împlinire și mă motivează să creez în continuare. Așa că mă trezesc voioasă, chiar dacă nu am unde să mă duc. 

Jan Szczerbiak
22 de ani, Łódź, Polonia

1. East or West, home’s best. Aceste cuvinte descriu perfect felul în care abordez lumea - acasă. Ce simt și la ce mă voi întoarce mereu, mai ales în situația actuală. Acasă înseamnă, mai presus de orice, un sentiment de siguranță pentru mine și familia mea. E un loc unde mă simt complet confortabil și unde pot fi eu însumi, în ciuda restricțiilor impuse de organizațiile globale.

2. Dacă ai cum, e bine să separi spațiul de lucru de cel de relaxare. Eu mi-am amenajat în cameră un colț unde am pus biroul, plante și echipamentele aferente. Asta mă ajută să știu când sunt la muncă și să mă concentrez pe ce am de făcut. Dar cel mai important pentru mine e să-mi organizez ziua, astfel încât să mă odihnesc după muncă și să am activitate fizică. Momentan, mă axez pe yoga, care mă relaxează și îmi limpezește mintea după o zi grea.

Rafa Orrico
31 de ani, Barcelona, Spania

1. În perioada asta dificilă, acasă, pentru mine, înseamnă responsabilitate. Responsabilitate față de familie și prieteni, față de străini și față de mine însumi. Trebuie să înțelegem că fiind responsabili și stând acasă, putem trece de momentele astea rele.

2. Carantina e un moment bun să profit de timp. Trebuie să-l considerăm un timp de învățare. Asta mă motivează să-mi continui munca. Să folosesc pauza asta ca să învăț și ca să-mi aduc contribuția la lumea designului.

Iulia Ignat
32 de ani, Ploiești, România

1. Statul în casă reprezintă oportunitatea de a lucra la proiectele personale, pe care le tot amânam de ceva timp. Deși, practic, acum am tot timpul, mi se pare că stând în casă, el fuge și mai repede. Probabil ritmul meu a scăzut. Sau îl consum mai mult pe construirea unor idei noi, planuri, strategii. Practic, îl consum pe munca invizibilă și mai puțin măsurabilă. Încerc, totuși, să păstrez un echilibru. Pun aceste idei și în aplicare.

2. În situația actuală, mă ajută ambiția. Aleg să mă concentrez pe ceea ce pot controla. Încerc să îmi fiu de folos atât mie, cât și celorlalți. Și ca să nu fiu ipocrită, faptul că am abilitatea de a crea, de a ilustra, mă ajută. Pot elibera emoții, pot „refula” într-un mod constructiv.

Filippos Fragkogiannis
27 de ani, Atena, Grecia

1. E ceva obișnuit pentru mine să stau acasă ore-n șir. Încerc constant să-mi fac timp pentru experimente creative, pentru învățare, pentru proiecte personale și networking. În perioada asta, să stăm acasă a devenit o necesitate. Normal că simțim cu toții o limitare, că nu putem să avem inițiativă și să acționăm. Dar încerc să iau partea bună a lucrurilor. Continuând să desenez și să mă documentez, mă țin ocupat și creativ. Munca și îndeplinirea sarcinilor pe care mi le dau îmi aduc, la finalul zilei, o reală satisfacție.

Timpul petrecut în carantină e o ocazie bună să ne gândim că viața poate curge mai încet și că a fi singuri cu noi înșine e nu numai o formă de mentenanță, ci și un mod de a ne recunoaște fricile și de a le depăși. Îmi petrec acest timp gândindu-mă la viitor și redefinindu-mi percepțiile. Cred că chiar dacă întâmpinăm multe dificultăți și schimbări, statul acasă poate fi un back to basic, o întoarcere la simplitate și la lucrurile importante în viață. Putem aprecia ce avem deja și o putem face mai bine ca înainte.

2. Adevărul e că în primele zile de carantină eram destul de pesimist. N-a fost ușor să mă acomodez cu faptul că trăiam ceva necunoscut și fără precedent, nici cu răsturnarea rutinei. Dar pe parcurs mi-am recăpătat încrederea și mi-am mutat atenția către studiu și dezvoltare. E vital să comunici cu prieteni și rude, pentru că așa primești și exteriorizezi curiozități, gânduri și păreri. E important să nu treci singur prin asta. Odihna, mâncatul sănătos și îngrijirea personală sunt prioritare în a menține o stare psihică bună. Partenerul meu îmi este alături și mă ajută să rămân productiv și creativ. Dorința mea de a duce lucruri la capăt și perseverența mea m-au făcut să nu mă gândesc la toate obstacolele impuse de situația actuală și astfel să mă dezorientez.

Jérôme Bizien
31 de ani, francez care locuiește în Elveția

1. Acasă înseamnă un loc unde mă odihnesc, unde mă ocup de mine și sunt înconjurat de oameni pe care-i iubesc. Acasă nu e un loc anume, ci undeva unde mă simt bine și binevenit.

2. Încerc să mă concentrez pe viitor, și nu pe situația actuală. Am norocul să trăiesc într-o zonă destul de ferită, și niciunul din oamenii dragi mie nu sunt bolnavi. De obicei, munca mă ține ocupat, așa că asta încerc să fac și acum.

Andrei Nicolescu
29 de ani, București

1. Acasă a devenit un refugiu. S-a transformat dintr-o simplă modalitate de a locui, într-un habitat prin care mă reîncarc și un reper care mă menține în formă.

2. Sunt poate norocos, pentru că rutina de lucru nu s-a schimbat așa mult, eu lucrând de acasă în ultimele șase luni. La început, îmi era greu să îmi focalizez efortul sau gândurile într-un mod productiv. Am pierdut sau amânat niște proiecte la care lucram sau pe care urma să le încep. Așa că am decis să iau o pauză și să-mi concentrez efortul pe niște proiecte personale abandonate. Dacă am pierdut niște proiecte profesionale, măcar să-mi ocup timpul într-un mod productiv. De mic schițez ceva aproape în fiecare zi, așa că am încercat să redescopăr aceste idei care mi-au oferit o resetare în procesul creativ. Ah, și mult Netflix și multe podcast-uri. Uneori evadarea din cotidian ajută.

Alessandro Pivato
24 de ani, Treviso, Italia

1. În această perioadă dificilă cuvântul „acasă” poate căpăta multe sensuri. Pentru mine, acasă e un loc unde mă pot simți în siguranță, deci ăsta e sensul pe care i-l dau.

Posterul pe care l-am desenat e o critică la adresa societății, a acelor oameni care nu vor să fie în siguranță. Am văzut mulțimi de oameni, înghesuiți să cumpere mâncare de care poate nici nu au neapărată nevoie, și care riscă astfel siguranța lor și a oamenilor din jur. Ca furnicile într-un mușuroi. Simt că descopăr adevărata natură umană în fața disperării. Trebuie să găsim cumva echilibru în acest haos.

2. Echilibru. Pe de-o parte, nu putem să ne întâlnim cu alți oameni și să ne vedem de viață, pe de alta, însă, e un moment oportun să ne gândim la noi înșine, la lumea în care trăim și la libertatea noastră. Pe de-o parte, economia e blocată, pe de alta, nivelurile poluării au scăzut semnificativ și natura se liniștește.

Acasă înseamnă și „familie”, iar situația asta ne dă ocazia să ne reunim cu părinții noștri, cu frații sau surorile, prin lucruri cum ar fi plăcerea de a lua prânzul împreună. Văd casa ca un loc de unde toată lumea pleacă, dar unde se și întoarce, și care rămâne un punct de referință pentru mulți dintre noi.

Aashti Miller
26 de ani, Mumbai, India.

1. Am locuit în altă țară timp de 7 ani, interval în care nu am putut ajunge pe acasă decât câteva săptămâni. Anul trecut, am decis să mă mut înapoi, ca să petrec mai mult timp cu familia. A fost prima dată când am apreciat cu adevărat ideea de „acasă”. A doua oară a fost la scurt timp după, când a început criza COVID. Acasă înseamnă confort, înseamnă apartenență, acasă e locul unde îți poți permite să te abandonezi familiarului.

2. De când m-am întors, am lucrat mai mult de acasă, așa că mai glumesc cu colegii mei că ultimele 6 luni m-au antrenat pentru carantină. Contrar recomandărilor, lucrez în pijama și lucrez și în pat. Cred că important e să te simți bine oriunde lucrezi - fie că faci asta la birou, pe canapea, pe tejgheaua din bucătărie sau chiar în baie (da, știu pe cineva care practică asta). Ca de obicei, îmi petrec zilele arhitectur-ând, și nopțile, ilustrând. Hidratarea mă ține concentrat. Iar câinele meu e as la reducerea stresului.

Irina Mocanu
31 de ani, București

1. Acasă a devenit epicentrul zilelor mele, acolo unde totul se întâmplă, real și imaginat, căutat și nedorit. Spațiu de lucru, spațiu de loisir, sală de sport, dormitor și grădină, oază de liniște și cuib de anxietăți. Mereu altfel, deși neschimbat. 

2. Disciplina. Este o perioadă dificilă pentru capacitatea mea de concentrare și creativitate, însă insist să am un anumit timp alocat lucrului, chiar dacă nu sunt în cea mai productivă stare. Încerc să-mi mențin rutina dintotdeauna - deși îmi permit și unele escapade fără să mă simt vinovată, este o căutare continuă a echilibrului în situația asta destabilizată. Mi-am scăzut timpul petrecut pe social media, iar știri citesc foarte succint, o dată la câteva zile.

Merel Kok

26 de ani, Rotterdam, Olanda

1. De obicei, împart un studio cu alți creativi, dar am decis să lucrăm cu toții de acasă, așa că am mutat totul în sufragerie și mi-am amenajat un mic spațiu de lucru. Acasă e my safe place, mai ales acum. Nu primesc musafiri și nu ies decât ca să iau un pic de aer sau să cumpăr de mâncare. Sunt cam singuratică de fel, deci nu mă deranjează neapărat să stau acasă și să îmi găsesc de lucru. Dar după cinci săptămâni petrecute înăuntru, parcă își cam pierde din farmec.

2. Înainte de criză, lucram și ca bucătăreasă într-un restaurant. Dar a trebuit să închidem pe termen nelimitat. Partea bună e că acum pot să mă ocup de propriile mele proiecte, fără să fiu distrasă de altceva în afară de pisica mea care miaună toată ziua după mâncare. Îmi fac program pe două zile și încerc să mă țin de el.

Noile contribuții la challenge-ul PosterJam sunt încărcate săptămânal pe Facebook și Instagram
Pin It email