Chestionar Bucureşti: Sorin Trâncă

O stradă preferată

Îmi plac străzile lăturalnice, fundăturile, străzile în pantă. Gen str. Măcelari, la Lizeanu. Mi-ar plăcea că oraşul să aibă mai multe zone tip dealul Mitropoliei, autogara Filaret, Sfânta Vineri.

Unde pierdeai vremea când chiuleai?

La liceu o pierdeam în parc, la facultate prin birturi. Plus - o bună parte am „pierdut-o”, şi la liceu, şi la facultate, prin biblioteci.

Unde ai prins un răsărit mişto în capitală

Nu sunt prea matinal, aşa că nu am prins multe răsărituri în Bucureşti. Apusuri frumoase, în zonă, sunt în Pipera, pe la Brăneşti, la Mogoşoaia, în zona Snagovului (de exemplu, la pădurea din Ghermăneşti).

O prima dată în Bucureşti

Anşoa. Oribil. Tabule. Fabulos.

Un gust pe care-l asociezi cu Bucureştiul

Nu asociez niciun gust cu Bucureştiul, nimic semnificativ, definitoriu. Însă mirosuri ar fi... chiar şi cele neplăcute pot fi interesante, cu un mic efort de imaginaţie (ex: mirosul Dâmboviţei seara în august). Dar unul plăcut - şi până la Bucureşti nu l-am cunoscut - e cel de la covrigării.

Cafeaua la prima oră în oraş o bei...

La prima oră nu beau cafea, de obicei, ci ceai. Iar pe prima cafea o beau, de obicei, la birou. Unde e bună :)

O amintire dintr-un club/bar care nu mai există

Auauauau... cam multe: Lăptăria lui Enache, Big Mamou, o terasă de la Foişorul de foc, unde se făceau mici cu muuuuultă hârtie igienică în ei (aşa cred), nişte subsoluri infecte de pe la Sfântul Gheorghe, unde intrai pe la 12 noaptea, luai o votcă şi-o bere şi te trezeai în Piteşti, a doua zi... destul?

O poveste de la un meci văzut pe stadion

Strigăturile Fuck you, sir Alex Ferguson şi „Da-te-n m... mă-tii, Gary Neville”, la meciul lui Dinamo cu Manchester United, de prin 2000 şi ceva.

Un loc secret pe care eşti dispus să-l împarţi

Nu împart secrete decât cu prietenii şi apropiaţii. Şi chiar şi-atunci foarte greu. Am crescut cu ideea că un secret e un secret, nu un ice-breaker.

Un moment în care Bucureştiul a fost violent cu tine

Trecere de pietoni la Calea Victoriei, porneşti pe verde, se schimbă semaforul când tu eşti pe trecere. Şoferul care vine de pe Dacia şi face stânga nu te fereşte, deşi sunt 4 benzi, ci vine direct în tine, că să-ţi arate că n-ai ce căuta în calea lui. Apoi iese să te bată, cu un cuţit în mână. Îmi pare şi acum rău că nu am răspuns cu violenţă, la rândul meu. Şi, cu gândul că mă aşteaptă acasă Saşa în minte, am ales să mă dau la o parte. Însă de atunci încolo nu mai merg cu taxi Cobălcescu, lucru pe care va sfătuiesc să-l faceţi şi voi.

Un moment în care te-ai simţit turist în Bucureşti

Aproape de fiecare dată când merg pe jos descopăr mici magazine, reparaţii electrocasnice, tocilării, magazine de stofe şi alte asemenea chestii. E fabuloasă diferenţa de perspectivă, de la nivelul pietonului oraşul e mult mai bogat în relaţii şi detalii, timp în care ca şofer ai o relaţie care estompează genul ăsta de texturi. E ca şi cum, de la un nivel încolo de venit sau de grabă, călătoreşti prin nişte tuneluri, ai priză doar la obiective şi obiecte de mari dimensiuni. Psihologic, e o formă de superficialitate, aşa încât tocmai mi-am mai pus 35 lei pe cardul RATB. Mă întreb cum e pentru cei ce călătoresc prin Bucureşti cu elicopterul...

Cel mai bun cocktail îl bei...

Niciodată nu mi-au plăcut cockteilurile, nici când beam de nu nimeream gaura cheii. Însă îmi place foarte mult să le privesc, pe cokteilurile astea. Sunt unele care arată foarte bine la Interbelic.

De unde îţi iei de mâncare când ţi se face foame în mijlocul nopţii

Boringly enough, din frigider. Însă nu prea mi se face foame în mijlocul nopţii, fiindcă de pe la 2 la 7 dorm, iar mijlocul nopţii ar fi pe la ora 4.

O stradă pe care ţi-e frică să mergi

Am auzit că sunt unele prin Ferentari. N-am fost şi nici nu vreau, cel puţin deocamdată. În rest, sau dintr-o altă perspectivă, mi-e cumva frică sau silă de toată zona Casei Poporului + dependinţe, până la Piața Alba Iulia, zonă pe care o evit ori de câte ori am ocazia. De exemplu, dacă trebuie să plec de la Operă şi să ajung la Hala Traian, o iau pe Ştirbei în jos, niciodată pe la Unirii, pe unde ar mult mai logic drumul. Mi-e foarte silă de această zona, cu toată încărcătura ei simbolică pentru naţie. Cred că am fi un popor cu adevărat liber şi demn dacă am avea tupeul să dărâmăm Casa Poporului şi să readucem Canalul Dâmboviţa în albia lui iniţială, să devină un râu viu, cu pomi şi animale în el, nu un fel de copaie băltită, cum e acum.

O casă în care ai vrea să stai

Nu cred că-mi doresc un anumit fel de casă, însă o casă modestă cu o curte cu iarbă şi pomi, de minimum 500 de metri pătraţi, mi-ar plăcea. Ca zona, cred că aş vrea să fie în zona Floreasca, poate Moşilor, poate Tei.

Un loc pe care-l asociezi c-o fosta relaţie şi cum te raportezi la la el acum. Îl eviţi? Mai mergi acolo?

Nu ştiu ce vrei să zici. Iar dacă aş şti, tot n-aş şti.

O ruină preferată 

Neagu Djuvara. Pentru că avem atât de puţini bunici valoroşi.

Povesteşte-ne o anecdotă c-un vecin

„Bă, dacă mai parchezi aici te tai. Zi mersi că nu ţi-am spart roţile.” „Bă, da’ şi tu parchezi la mine, nu ştiu dacă ai observat”. „Minţi”. „Uite aici o poză.” „Ah, bine, mă, am parcat şi eu acolo, o noapte-două, că n-aveam unde.”

Un nume de stradă memorabil

Măcelari. Verzişori. Fetiţelor. Turnătorilor. Entuziasmului. Bucureştiul e foarte amuzant, la capitolul ăsta.

Recomandă-ne un loc public pentru sex

Palatul Parlamentului, Sala Mare, în sesiune comună a ambelor camere. Nu ştiu dacă se poate, nici dacă este sex propriu-zis ce am în minte, dar poate încercaţi voi. Oricum, obiectivul e că după chestia asta să obţinem un Parlament cu simţul datoriei.

O carte cu care asociezi Bucureştiul. 

Craii de Curtea Veche şi ceva Mihail Sebastian. Fiindcă am mare respect pentru cititorii tăi, n-o să spun şi de ce.

O melodie cu care asociezi Bucureştiul.

Sunt multe, însă romanţele alea interbelice cred că sunt cele mai aproape de spiritul oraşului.

Un film cu care asociezi Bucureştiul? 

Al patrulea gard, lângă debarcader. Acum să te văd.

5 locuri preferate prin care te găsim zilele astea 

Nu mă găsiţi, zilele astea. Nu ies. Am prea multă treabă. Dar când o să ies, o să vreau neapărat să ajung pe o terasă cu ieşire la lac. Mai există terasele alea de pe Floreasca?

***
Brief pe Facebook  & o declarație de dragoste de la Sorin Trâncă pentru toate fetele din lume.