dela Sora Treişpe: frateleNORD

meyva aromali mini posterli
yeni seri super balonlu ciklet
super bubble gum
turbo

Da, e și cu un pic de oriental acolo. Pe scurt și acum vorbind serios, este practic ce ți-ai dorit să se întâmple în muzica din jurul tău în ultimii ani, dar problema nu e că nu s-a întâmplat, ci că probabil habar nu ai de ea. Nu e vina nimănui, că asta nu e muzică de împărțit, e un discurs îngemănat atât sonor, cât și textual, dintr-o dialectică extrem, extrem de personală. Faptul că o împărtășești ar trebui să te jeneze, pentru că știi că e ceva egotic, practic, dar nu poți să te abții (iată-mă). În termeni de sound, asta nu înseamnă anarhie sonoră și nici vreun sinonim pentru experimental, ci pur și simplu o reflexie (haha, fie, și reflecție) turnată cu fidelitate din canalizările frateleNORD. O să fie în cel mai bun caz un ritual de duminică seară, pe care ți-l datorezi în singurătate.

Bayrampașa are zece piese, frumos, cu intro, outro și un discurs ușor schizoid despre care în cel mai rău caz o să râzi, în cel mai bun poate o să te tăvălești pe jos. Sau poate o să te pui în pătuț, depinde acum. De râs mai poți și în rest, e și pentru corazon, și pentru tulburări, și pentru tristețe. Bayrampașa e ce lasă în urmă locul pe oameni, fiind, mai mult sau mai puțin intenționat, o mărturie foarte autentică a unor realități care ne bat pe toți pe umăr, indiferent de tarlaua pe care am crescut.

Nu trebuie vorbit mult despre lucrurile bune, materialul o să-ți spargă capul, cu condiția, desigur, să ai unul. Chit că știi sau nu că frateleNORD sunt doi băieți, poate ai fost sau nu la vreun paraspectacol, poate cauți referințe pe Wikipedia într-un tab paralel cu ăsta fix când nu înțelegi ceva din piesa a 3a, poate o să te enerveze că nu știi la ce să te aștepți. Așa e cu genul ăsta nenumit de muzică șoptită: la fel de aproape de tot sau de nimic, la fel de totală sau deșartă ca un hermafrodit. Bayrampașa stă acolo și depinde de tine ce iei din album. Cred că e valabil pentru tot ce iese de la frateleNORD, de fapt, cred că nu e ceva specific albumului ăstuia. E total normal să nu poți cu fiecare piesă sau cu fiecare vers, dar asta e magia celor care fac muzică pentru ei. Și diferența față de cei care fac muzică pentru semenii lor bipezi.

Dacă nu vrei să intri direct în pâine, poți să pornești de la Dulcineea Magdalena, are un negativ mai abordabil dacă ai rupt filmul ăla vechi de muzică pe care nu știe să o descrie nimeni, dar e clar că poți să îi spui andărgraund. Acolo poți să echilibrezi delicatețea vizuală cu abstract hip-hop-ul ăsta rupt și obscur, ca să te încălzești. Dacă vrei ceva mai prietenos, poți să cauți și Mai. Dacă vrei un negativ care să te spargă, pune-te la un bas și dă drumul la Marea plecare (e la ei pe BandCamp și e ceva fix pe gustul meu). Când te simți pregătit, poți să iei albumele să le asculți cronologic, că frateleNORD nu e de ieri, de alaltăieri - și doar pentru că nu duci atât de des o încărcătură ca asta, nu înseamnă că o să poți să te ferești la nesfârșit.

Dacă vrei să te arunci direct, pe 19 septembrie frateleNORD cântă în cadrul unui eveniment asumat experimental - detalii aici.

frateleNORD pe YouTube și Facebook