Les Ateliers Nomad fac video mapping

Vara trecută trebuia să ajung la Vadu la o nuntă, cu singurii invitați care mai plecau din București după ora 14:00: doi tipi, Dan și Matei. În mașină mi-au povestit ce fac (habar n-aveam ce e aia video mapping), că își spun Les Ateliers Nomad și m-au dus rapid la destinație, cu minim 140 la oră, ținându-mă cu mâinile de burtă, pentru că sunt niște tipi foarte amuzanți.

Ideea din spatele video mappingului, aceea de a construi o realitate peste cea în care ne aflăm, m-a cucerit de la început. Povestea lor e în felul următor: Les Ateliers Nomad (LAN) exista într-o altă formulă acum șapte ani și se ocupa cu tot ce ține de mediul online și video, iar la un moment dat Alexandru Petroșanu a rămas singur ca membru fondator. Acum un an jumate a decis cu Matei Derșidan și Dan Rusănescu să continue businessul împreună și la scurt timp au venit încă doi bărboși: Cezar Șomîtcă și Horia Teodor. De video mapping s-au apucat acum un an jumate. Dan Rusănescu se ocupă de imaginea LAN, de relația cu clienții, și de Nou9, o galerie și un spațiu neconvențional, deschis pentru evenimente socio-culturale. Dan și Matei se ocupă și de 021 Happenings, Alex Petroșanu e directorul executiv al fundației Grigore Baștan și se ocupă de partea de promovare și imagine. Cezar Somîtcă face parte din colectivul revistei Formaje ArtFiles și cochetează cu muzica electronică. Horia Teodor lucrează la Gameloft de doi ani ca game tester.

Din când în când, mai trec pe la atelierul lor și mă holbez la programele în care lucrează. Am vrut să aflu mai multe.

Interviu cu Matei Derșidan

Care e povestea numelui? De ce Nomad?

Suntem nomazi în spirit, fani sporturi extreme și călătorim destul de mult. E un stil de viață. Nu lucrăm numai într-un singur loc, uneori ne deplasăm pentru unele proiecte.

Ce înseamnă de fapt video mapping și cum e văzută această formă de artă vizuală în România?

E o modalitate avansată de a folosi varianta clasică, un show media care începe să ia amploare în momentul acesta și să fie mai căutat și cunoscut. Softurile îți oferă posibilitatea de a selecta obiecte sau suprafețe pe care să poți proiecta animații și footage specifice. Cererea la început nu a fost foarte mare din cauza costurilor. Ele implică o parte din creație și echipament, plus echipa tehnică ce le amplasează. În ultimul timp însă, avem o cerere mai mare, pentru că oamenii s-au convins că merită investiția și e un show de impact.

Ce-ți trebuie ca să faci video mapping?

Din punct de vedere tehnic, un calculator, un soft și un proiector. Dacă vorbim de latura „emoțională” a lucrurilor, trebuie să-ți placă ce faci, și asta depinde de comunicarea cu clientul și libertatea de creație pe care o ai din partea lui.

Câți sunteți în domeniu în România?

Nu știm de mai mult de 5 echipe.

De ce atât de puțini?

Se pare că ideea de a face asta nu place. Nu știm, e o alegere. Nu toată lumea alege să facă asta din varii motive: nu e încă o piață pentru asta, și poate și din cauza lipsei cunoștințelor legate de acest domeniu.

Ce colaborări ați avut?

Hai să zicem că publicitatea e domeniul care ne-a căutat cel mai mult. Am făcut mapping și pentru diverse evenimente private organizate pentru corporații, instituții de stat, petreceri (021 Happenings), care e tot un proiect de-al nostru. Avem un set-up permanent la unul dintre cluburile de suces din București. Și nu în ultimul rând, facem scenografia și show-ul video pentru formația Moonlight Breakfast. Asta a presupus mai multe ședințe de filmare cu trupa, inclusiv pentru contentul proiecțiilor din spectacole.

Cât vă lăsați amprenta în proiectele pe care le faceți la comandă și cât de mult sunteți lăsați să vă jucați cu realizarea ?

De cele mai multe ori ideea pleacă de la noi. Clienții ne impun durata, deadline-urile și elemente de identitate de brand.

Ce software folosiți pentru mapare?

Le-am încercat pe toate, am rămas în mare la Mad Mapper și Resolume.

Care e cel mai drag proiect? Cât timp ați lucrat la el?

Mappingul de la Alba Iulia pe fațada Academiei. Pentru că erau zilele orașului, am făcut o scurtă trecere prin istoria românească. Proiectul s-a numit Time Machine, a avut 7 minute și conține atât elemente animate cât și filmate. Am avut în permanență sprijinul primăriei și le-a plăcut ideea noastră de la început, așa că am lucrat cu mare drag. Proiectul s-a desfășurat puțin atipic, din cauză că am fost nevoiți să ne stabilim biroul într-o cameră de hotel din Alba Iulia, de unde nu prea am ieșit vreo trei zile, decât ca să mâncăm.

Descrie o zi de lucru în Atelierul Nomad.

Nu există o zi tipică. Sunt zile în care nu ne ridicăm 12 ore de la laptop, sunt nopți albe înainte de predări. Clienții schimbă lucrurile ori adaugă la proiecte în ultimul moment. Asta înseamnă că trebuie să lucrăm în plus. Și suntem perfecționiști. Ca să-ți răspund la întrebare, sunt multe necunoscute și asta ne face să ne schimbăm programul în funcție de ele.

Depindeți de tehnologie și de condițiile meteo. S-a întâmplat să nu puteți proiecta din cauza vremii nefavorabile?

Nu, din cauză că le prevedem.

Aveți artiști pe care îi admirați sau le apreciați munca în orice fel?

Nu ne place de nimeni, doar de noi! :) Da, sunt mai mulți artiști sau birouri de animație care ne plac. Câteva exemple ar fi Factory Fifteen, Greyscalegorilla... sunt mulți, foarte mulți.

Les Ateliers Nomad pe Facebook.