Profil de ONG-ist: Urbanistul şi Bucureştiul-puzzle

Ioana Pelehatăi | 12 Oct 2013

„Nu cred în roboți, cred că oamenii se vor întoarce – mai ales dacă au unde. Și lucrez cât pot să-mi colorez orașul.” (Georgiana Stoia, 27, coordonator de proiecte, Asociația Komunitas)

Piesa I: orașul povestit copiilor

De 7 ani încoace, Asociația Komunitas încearcă să facă viața comunităților mai bună, prin experiment bazat pe științe sociale (antropologie și sociologie), prin educație non-formală (cursuri alternative la școli de cartier) și prin intervenții urbane (street art, multimedia, Ferentari Delivery etc.). Proiectele lor se completează unul pe celălalt, „ca și cum am aduna meticulos piese la un imens puzzle”. Piesa pe 2013 din puzzle-ul orașului e cartierul Tei. Pe Georgiana Stoia am auzit-o pentru prima oară povestind la D’Inno Lab despre copiii de la două școli generale din Tei, unde, împreună cu alți membri Komunitas, predă cursuri de antropologie urbană și urbanism participativ. Georgiana le povestește copiilor orașul, pentru că poveștile dau întotdeauna sens, și îi lasă să se joace cu el, de-a excursiile și planificarea urbană.

Piesa II: orașul corectat

Tot de la copii și oraș am pornit și când am rugat-o pe Georgiana să-mi povestească despre ea. Era copil de-a V-a când s-a apucat de ONG-it, voluntar într-o asociație ecologistă. S-a făcut mare și a continuat să încerce să înțeleagă Bucureștiul. La începutul facultății a făcut activism pentru protecția patrimoniului bucureștean. A terminat Urbanism la Mincu. „Ar fi trebuit să fiu urbanist cu planuri și strategii pe birou”, zice. Dar urbanismul care se făcea atunci în România n-avea nicio legătură cu ce se preda la școală. „Față de proiectele dezvoltate în alte zone ale lumii, alții mergeau înainte și recunoșteau greșelile făcute cu 30 de ani în urmă. Noi experimentam fix greșelile acelea”, povestește Georgiana. Noroc cu masterul, unde a cunoscut-o pe regretata Nicole Rata, expert în administrație publică, arhitect și urbanist. De la ea a înțeles că, prin strategii corecte și inovație, orașul poate fi corectat.

Piesa III: orașul cu visuri și invenții

Din 2010, Georgiana e ONG-ist serios, care se ocupă cu „acțiuni de voluntariat serioase, în asociații la fel de serioase”. La Komunitas e din 2011, tot cu treabă serioasă, dar și cu un vis împlinit, în care face exact ceea ce-i place. Bine, tot mai are la ce visa. Cea mai mare problemă din Bucureștiul ei e că e „cam gri. Pereți gri, oameni gri, până și cerul e gri. Mă deranjează faptul că în metrou oamenii sunt închiși ermetic în capsule super-tehnologizate, mă deranjează când văd tineri care nu știu să socializeze decât online.” Așa că visează „la un oraș cu spații deschise către oameni”. Și dac-ar putea, ar inventa „o mașină pentru redescoperirea simțurilor”. La D’Inno Lab va inventa ceva pentru Bucureștiul copiilor din Tei, pentru că tot la D’Inno Lab a înțeles că „totul se poate realiza, atât timp cât crezi cu adevărat că soluția ta e de impact”.

Proiectul „D’Inno Lab - laboratorul de soluții creative la problemele comunității” este realizat de Asociația CROS (Centrul de Resurse pentru Organizații Studențești), în parteneriat cu Modulab și SUB25, cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.

Mai multe detalii despre
D’Inno Lab 
Pin It email