6 refugii urbane şi o colecţie de la Kukl

Despre Oraşul este refugiul meu

Mi-am imaginat o eroină care, dincolo de realitatea hainelor, aduce o încărcătură emoţională ţinutelor, asociindu-le cu subiectul ei preferat: explorarea solitară a oraşului. Ea se simte în siguranţă când străbate oraşul, înconjurată de structuri masive industriale şi spaţii părăsite.

Mini-colecţia a pornit de la ideea de cămaşă curăţată de detalii şi de la dorinţa de a folosi un material cu aspect artificial. Am ales fâşul, care a dat automat o tonalitate industrială ţinutelor, şi am simţit nevoia să completez cu un material antitetic, natural, care este bumbacul.

Oraşul este refugiul meu este compusă din cinci ţinute şi trei accesorii, în care se simt influenţe sport. Fâşul face tranziţia spre cămăşi, fuste, rochii şi, deşi nu am avut asta în minte de la început, mi se pare că duce cu gândul la un soi de uniformă adaptată de laborator sau fabrică. 

6 refugii bucureştene

MNAC cu terasa de pe acoperiş şi spaţiul viran

Alăturarea dintre arhitectura nouă, curată, a Muzeului de Artă Contemporană şi şarmul comunist al Casei Poporului, împreună cu spaţiul vast, neconstruit din faţa muzeului mă proiectează într-un spaţiu nedefinit, deschis, şi mă fac să simt că multe lucruri sunt posibile, mai ales creativ. Toate astea preferabil pe o vreme rece şi mohorâtă.

Zona Icoanei cu parcul Grădina Icoanei

Fabrica Faur

Este un imens spaţiu industrial unde am fost când căutam locaţie pentru fotografierea colecţiei. Acolo există nişte foste hale din care a rămas doar scheletul de oţel. Culorile materialelor învechite se potrivesc atât de bine între ele încât par intenţionate. Asta a fost de fapt senzaţia mea generală: că şinele, platformele, cauciucurile aruncate şi structurile industriale de inspiraţie comunistă fac parte dintr-o scenografie premeditată.

Depoul IMGB sau actuala staţie de metrou Berceni 

Este capătul magistralei 2 de metrou. Căutând loc pentru shooting, am luat pe rând toate staţiile de metrou. E o senzaţie foarte frumoasă când te apropii de capătul unei magistrale şi rămâi singur, mai ales că pe linia asta metroul o ia pe la suprafaţă; e şi oarecum ireal, având în vedere că e singura staţie supraterană din reţeaua de metrou a Bucureştiului. Când ieşi la suprafaţă, eşti înconjurat de construcţii care arată părăsite. Sunt zona industrială şi uzinele IMGB.

Tunelul Lujerului

Este de fapt un tunel abandonat de cale ferată care subtraversează bulevardul Iuliu Maniu. Mi-a fost arătat de un prieten, tot cu ocazia explorării pentru şedinta foto (care până la urmă s-a întâmplat lângă o clădire în construcţie de pe lângă Biblioteca Naţională). E situat între mall Plaza şi Cora, dar nu îl ghiceşti din stradă. Am trecut de multe ori pe lângă el fără să ştiu că există. De-asta când mi l-a arătat acest prieten, am avut senzaţia că îmi descoperă o uşă secretă din casă.

Vechi case bucureştene reprofilate cum sunt: cea de pe strada Masaryk renovată de Calup, subsolul Palatului Ştirbei, unde e Clubul Eden, şi Palatul Spayer.

Kukl la debut