Ce înseamnă un scenariu bun de scurtmetraj

Înscrierile pentru a doua ediție The Script Contest, singurul concurs de scenarii de la noi care are ca premiu producția filmului, s-au încheiat săptămâna trecută. Membrii juriului - Massimiliano Nardulli (co-selecționer NexT Film Festival), Paul Negoescu (regizor), Alexandra Safriuc (scenarist și director artistic ShortUp), Yvonne Irimescu (director executiv NexT Film Festilval) și Laura Mușat (producător și fondatoare a Asociatiei pentru Dezvoltarea Filmului Românesc) - se pregătesc să citească short docs, drame și comedii pe tema „Portraits of a dissapearing world”. Mai precis, 72 de scenarii, dintre care 10 în limba engleză. 

I-am luat la întrebări despre cum e cu jurizatul de scenarii, ce așteptări au și ce face o poveste să fie memorabilă:

Paul Negoescu și Alexandra Safriuc

Despre ce era vorba în primul scenariu pe care l-ai scris? Ce ai schimba la el acum?

Paul: Cred că primul scenariu pe care l-am scris a fost prin clasa a 7-a, pentru o scenetă la ora de română. A ieșit un fiasco. N-aș schimba nimic în afară de faptul că nu l-aș mai scrie.

Alexandra: Primele scenarii le-am scris in adolescență, abordând pe atunci teme de viață și de moarte, aveam impresia că mă plictisește cotidianul și nu îmi puneam problema că nu aș avea cum să conțin teme complexe. Nu am avut răbdarea să le recitesc, mi-e frică poate de penibil. Dacă totuși m-aș întâlni acum cu scenarista-adolescent de atunci, aș încerca probabil să-i arăt cumva, nu știu cum, fără să îi spun direct, cum unele situații de viață deja trăite pot fi puncte de pornire pentru scenarii.

Ce te enervează atunci când citesti un scenariu

Paul: Mă enervează să citesc scenarii paginate prost și scrise fără diacritice, pentru că se citesc greu și când am multe scenarii de citit îmi pierd răbdarea. Și mă mai deranjează să citesc dialoguri proaste - proaste în sensul de nefirești, bolovănoase.

Alexandra: Nu cred că imi aduc aminte să mă fi enervat vreodată citind un scenariu. Nu știu, e o fază de lucru. Poate m-am enervat citind secvențe foarte bune pentru că nu mi-a venit mie ideea?! (râde) Cu siguranță m-am enervat văzând filme la care nu s-a lucrat suficient pe scenariu. Citind îmi dau seama că nu s-a stat pe un draft atunci când apar personaje de nicăieri doar pentru a transmite o informație importantă și apoi dispar tot filmul, când primele 2-3 secvențe sunt scrise excelent, calitatea scrierii fiind in descreștere treptată până la ultima secvență, unde, de obicei, își revine un pic.

Yvonne Irimescu și Massimiliano Nardulli

Ce înseamnă pentru voi tema Portraits of a dissapearing world? Aveți niște așteptări în privința poveștilor pe care le veți citi?

Massi: Căutăm să provocăm creativitatea scenariștilor români. România e o țară complexă, plină de layere, în același timp în continuă schimbare - și nu doar în bine, pare că se pierd din ce în ce mai multe tradiții și valori. Cu toate astea, când vine vorba de scenarii, nu avem niciun fel de așteptări. Am vrea să ne lăsăm surprinși: poate vine cineva cu o poveste SF din viitor, de supraviețuire, care ne dă pe spate. Cine știe..

Yvonne: Pentru mine, Portraits of a disappearing world e o invitație la reflecție despre trecerea timpului si schimbările pe care le aduce, atât în istoria mare cât și în istoriile personale ale oamenilor. Mă aștept să descoperim povești despre stiluri de viață, obiceiuri, comunități care nu mai există, povești pline de nostalgie și afecțiune. Sper însă să găsim și povești care privesc cu încredere și entuziasm spre viitor. Nu sunt adepta convingerii că trecutul era mai bun decât prezentul, așa că îmi doresc să avem ocazia să reflectăm împreună și la acele lumi care dispar și lasă loc unora mai bune. Mi-ar plăcea să găsim multă fantezie, viziuni originale, și pe alocuri și puțin umor, chiar dacă tema se anunță foarte serioasă.

Massimiliano Nardulli și Laura Mușat

Care e partea cea mai dificilă a procesului de jurizare?

Laura: Depinde foarte mult de calitatea scenariilor - aș putea spune că, pentru mine, este chiar selecția; știi că primești zeci de scenarii și tu trebuie să alegi un singur câștigător. Apoi cred că e foarte important să poți vizualiza ceea ce citești, să îți dai seama cum ar putea arăta acel scenariu odată ce este materializat într-un film.

Massi: Să găsești balanța perfectă între artistic, comercial, nevoile filmului românesc și gusturile tale personale. Când vorbim de scenarii, cred că trebuie să vizualizei fiecare pagină, pe parcurs ce citești și să îți poți dai seama ce fel de film ar putea ieși din scenariul respectiv.

Ați observat vreo preferință pentru un anumit gen de povești în scenariile pe care le-ați citit în ultima vreme? Există „trend-uri”?

Laura: Nu le-aș numi trend-uri. Am observat că lumea tinde să scrie povești care „dau bine în festivaluri”, după rețeta regizorilor români din Noul Val. Și categoric, există o tendință de a scrie mai mult dramă, dar cred că vine și din frica de necunoscut, de a încerca noi genuri. În ultimii doi-trei ani am avut și surprize plăcute, multe dintre ele debuturi - filme ca Lumea e a mea (r. Nae Constantin Tănase), Un pas în urma serafimilor (r. Daniel Sandu) , Câini (r. Bogdan Mirică, La drum cu tata (r. Ana-Maria Lăzărescu) sunt doar cîteva titluri de filme ale unor regizori care au avut curaj să iasă în față cu ceva diferit. Și așa se creează, ușor-ușor, diversitatea - de care consider că avem mare nevoie în pesiajul filmului românesc.

Massi: Nu știu nimic despre trend-uri și sincer, nu mă interesează. Un scenariu e bun sau slab, indiferent ca vorbește despre politică sau despre animalul tău de companie.

***

Câștigătorul The Script Contest va fi anunțat pe 1 martie. Mai multe detalii aici.