Chestionar cinema: Miruna Potop

Filmul preferat
Cum era de aşteptat, mi-e greu sa mă limitez la unul singur. Aşa că să zicem Portocala Mecanică, Les Quatre Cents Coups, L’Atalante (în opinia mea, cel mai subestimat şi prea puţin cunoscut film bun), 8 ½ şi Eternal Sunshine of the Spotless Mind.

Cel mai bun film din ultimul an
We Need To Talk About Kevin, pentru Lynne Ramsey care m-a uluit de la Ratcatcher, Tilda Swinton cu ambiguitatea ei androgino-expresivă, pentru tona de simboluri din subtext, disfuncţionalitatea exacerbată, pentru cromatica deranjant de frumoasă, şi pentru puştiul mic (nu Ezra Miller, că de el nu-mi place).

Cel mai bun film românesc
Filantropica, pentru că e neaoş, spumos şi atemporal.

Cel mai bun film cu adolescenţi
Submarine cu tot cu coloană sonoră, pentru că e definiţia adolescenţei: Oliver şi Jordana sunt sinceri, stângaci şi disperaţi să crească.

Cel mai bun film gay
Fără dubii, Milk. Sean Penn ales perfect, secvenţele din documentarul la fel de bun The Times of Harvey Milk aşijderea, subiectul la fel de puternic precum cauza lui Harvey.

Cel mai bun scurtmetraj
Cel mai bun scurtmetraj pentru mine, e unul pe care nu aş vrea sub nicio formă să-l revăd, pentru că nu am cum să-l uit, şi anume Nuit et Bruillard al lui Alain Resnais. Îmi mai place Smafuglar (Two Birds), cu subiect puber, dur, dar cu happy-endingul pe care deja de la un punct nici nu-l mai speri.

Cel mai bun scurtmetraj românesc
Marilena de la P7 şi Poveste de la Scara C.

Film supraestimat
Midnight in Paris. În afară de Adrien Brody, în rolul lui Dali, care probabil e cel mai bun rol episodic vreodată, şi de atmosfera scenelor din Parisul interbelic şi cel de sfârşit de secol 19, care îmi satisfac mie şi domnişoarei Cotillard nostalgiile, mi se pare doar un film draguţ de văzut la cinema duminica, şi-atât.

Plăcere vinovată
Ecranizările după cărţi: ştiu sigur că mă vor dezămagi, dar de-abia aştept să apară, ca să am ce critica.

Ce film ai transforma într-un musical
Gangs of New York: violent, dinamic, cu decoruri şi costume spectaculoase.

Dacă Run Lola Run ar fi fost făcut de români, pe cine ai vedea în rolul principal
Pe Ana Ularu cu o culoare de păr desprinsă din The Fifth Element.

Cea mai excitantă secvență
Orice îmi excită instinctele de voyeur: secvenţa de la piscină din La mala educación: Gael Garcia Bernal în chiloţi albi, udaţi şi transparenţi şi Lena Olin deasupra oglinzii în The Unbearable Lightness of Being.

Regizor preferat
Ultima oară când am fost întrebată asta, am răspuns Hitchcock şi mi s-a spus că raspunsul îmi trădează vârsta de sub 25. Dacă aş zice Almodovar, mi s-ar zice că e ‘de fete’. Fellini sună snob şi afectat. Dar da, pe-acolo e regizorul meu preferat, undeva între perfecţionist, excentric, şi vizionar.

Actor preferat
Sean Penn. Deşi m-a dezamăgit când am aflat de el şi de Scarlett (Johansson) şi parcă îmi venea să-l ameninţ că îl înlocuiesc cu Daniel-Day Lewis, revăd constant I Am Sam şi din cauza lui şi a Beatles-ilor bocesc de fiecare dată.

Actriță preferată
Ingrid Bergman şi femeile lui Almodovar, chiar şi Penelope Cruz, căreia în spaniola maternă chiar îi văd aura de muză.

Actor într-un rol în care avea sub 25
Michael Pitt în The Dreamers.

Actriță într-un rol în care avea sub 25
Fetele rele şi rebele: Jodie Foster în Taxi Driver, Natalie Portman în Leon: The Professional, Jean Seberg în À bout de souffle.

Coloană sonoră
Yumeji’s Theme din In the Mood for Love, care se repetă obsesiv şi descrie filmul perfect: o idilă (în sensul ei cel mai poetic) neconsumată.

Melodie dintr-un film
Îmi place mult perfect timingul unei piese în film: când Where Is My Mind te loveşte la finalul Fight Clubului, când mizeria de Choke se încheie apoteotic cu Reckoner-ul celor de la Radiohead şi simţi că cele 90 de minute pe care le-ai petrecut în faţa ecranului nu au fost doar din fascinaţie pentru Chuck Palahniuk, şi Lollipop în scena ciudată de dans din Ratcatcher.

La ce film ai face un remake
Probabil că la Amélie: simplu, frumos şi cu care te identifici uşor.