Ploaie ca-n filme

În nu mai ştiu ce film noir văzut în copilărie, un detectiv în trenci mergea apăsat pe o stradă cu felinare chioare. Ploua, desigur. Se auzeau urme de paşi în băltoace şi-o sticlă spartă de zid. Atât îmi amintesc.

În mai toate scenele în care plouă, actorii aleargă fără umbrele, râd, plâng, se sărută sau se pălmuiesc, gesticulează dramatic. Îmi vine în minte acum Richard E. Grant, sub umbrelă, la finalul filmului Withnail and I. Bea dintr-o sticlă răcnind din Shakespeare. Plouă de-ţi vine să-ţi pui ceva pe tine, uitându-te la el. Stă acolo, sprijinit de un gard, în parc, recitând din Hamlet – What a piece of work is a man!, și îl ascultă doar un câine ud. Un prieten mi-a spus că atunci când a ajuns prima oară la Londra şi l-a prins ploaia a sperat să vadă un beţiv ca-n film, dar, normal, n-a văzut.

Fotografii și text de Alina Andrei. Model: Bianca Oichea