Filme queer din Arhiva Naţională, la cinema

Câteva lucruri despre voi și cum ați pus la cale cineclubul

Și eu, și Andrei (Luca) am trecut prin UNATC, ne cunoaștem din redacția revistei Film Menu și, anul trecut, împreună cu alți câțiva colegi, ne-am hotărât să ne aventurăm în zona antreprenoriatului cultural. Acesta este primul nostru proiect, pornit din curiozitatea de a vedea dacă în colecțiile Arhivei Naționale de Film se regăsesc suficient de multe titluri queer clasice, realizate până în 1990, pentru a genera dezbateri pe tema reprezentării minorităților sexuale. Pentru că titlurile Arhivei nu sunt organizate tematic, ne-am alcătuit noi o listă cu aproximativ 150 de filme, dintre care căutăm rând pe rând în baza de date a Arhivei ceea ce vom proiecta. Încercăm să ținem cont de relevanța anumitor teme pentru contextul actual și să asigurăm o diversitate de subiecte, atât cât ne permite colecția respectivă.

Cui îi este dedicat?

Deși încercăm să compensăm o lipsă de oferte culturale care să pună în discuție problemele comunității LGBTQ+, ar fi greșit să delimităm un grup-țintă al cineclubului strict pe baza apartenenței la comunitate. În mod ideal, ne dorim ca teritoriul de discuție astfel creat să-i antreneze pe toți cei care vor să afle mai multe despre istoria reprezentărilor queer în cinema și/sau care pot să participe constructiv la discuția în jurul drepturilor civile ale minorităților sexuale, indiferent dacă vin din zona activismului LGBTQ+ sau sunt interesați doar tangențial de subiect. Pornim, totodată, și cu intenția de a corecta o percepție locală generală, și anume că filmele despre minorități sexuale sunt excepții în istoria cinematografului, ceea ce este cât se poate de fals.

Cum vă propuneți să ajungeți la un public mai larg decât cel care ar veni oricum?

E greu de spus cine formează acest public garantat, urmează să vedem pe măsură ce vom desfășura proiectul. Cert este că marea majoritate a evenimentelor cinefile din București mizează mai mult sau mai puțin pe aceeași masă de oameni, care decide în funcție de câteva variabile unde să meargă. Încercăm să atragem măcar o parte dintre ei alternând, la fiecare proiecție, unghiurile de discuție abordate, precum și contextele istorice și politice în care au apărut filmele.

Ce trebuie știut despre filmul care va fi proiectat astăzi (Sunday Bloody Sunday) și de ce e important de văzut?

Este realizat la numai patru ani de la decriminalizarea homosexualității în Marea Britanie, este primul film britanic care prezintă un sărut între două persoane de același sex, e și o analiză nemiloasă a căsniciilor heterosexuale inerte, de conveniență sau disfuncționale, dar și un comentariu subtil inserat la adresa fundamentalismului religios.

Ce film (LGBT) ați recomanda spre vizionare celor de la Coaliția pentru Familie?

În situația în care s-a ajuns, cred că o discuție cu reprezentanții Coaliției pentru Familie nu poate porni decât de jos, expunându-le posibilele consecințe pe care le-ar putea avea intensificarea discursului pentru restrângerea drepturilor minorităților. Așadar, le-aș propune să vadă tot un film britanic, și anume Victim (r: Basil Dearden, 1961), care polemizează foarte deschis cu interdicția homosexualității prin lege și în lipsa căruia poate nu am fi vorbit astăzi de Sunday, Bloody Sunday. În thrillerul lui Dearden, homosexualii din West End sunt terorizați de scrisori anonime care amenință să le expună public orientarea, fiind extorcați în schimbul tăcerii șantajistului, ceea ce în câteva cazuri conduce la tragedii. Avocatul Melville Farr (Dirk Bogarde) e dispus să-și dezvăluie orientarea, dacă asta îi poate ajuta pledoaria pentru schimbarea legii. Sună demonstrativ, este un film datat pe alocuri și se încheie totuși oarecum conservator, dar momentan nu cred că e loc de ceva mai emancipat într-o discuție cu ei.

Ce film ați proiecta la orele de educație sexuală?

Nu cred că există un anumit titlu care poate răspunde curiozităților și nevoilor fiecărui elev dintr-o clasă numeroasă, plus că orice adolescent care-și pune întrebări află tot ce vrea mai repede decât l-am putea noi informa. Însă probabil că aș porni o discuție cu elevii de la filmul U.S. Go Home (r: Claire Denis, 1994), nu pentru că vorbește foarte explicit despre sex, ci despre severitatea unor presiuni (heteronormative) la care sunt supuși adolescenții în ceea ce-l privește. Înainte să afle ea însăși ce-și dorește, Martine (Alice Houri) e asaltată de preconcepții contradictorii despre cum ar trebui să fie și ce ar trebui să facă în viața ei sexuală, iar Claire Denis analizează stânjeneala și confuzia lui Martine, care e strivită între peer pressure și patriarhalism. Chiar dacă nu acoperă decât spectrul heterosexual, de aici aș pune problema dreptului de a avea păreri despre viața sexuală a celorlalți.

What’s next? (pentru proiect)

Dacă totul decurge bine și reușim să adunăm un public constant, ne-am dori ca în viitor să proiectăm titluri care n-au circulat prin Arhivă, care n-au ajuns la publicul românesc la vremea apariției lor și care probabil au fost recuperate într-o foarte mică măsură ulterior. Sunt o sumedenie de alte filme queer minunate pe care am vrea să le aducem.

***

Cineclubul Queer este organizat de Asociația Cinefocus în parteneriat cu Cinemateca Română. Prima proiecție din cadrul acestuia are loc joi, 21 septembrie, de la ora 19:00, la Cinema Union: Sunday Bloody Sunday (r: John Schlesinger). După, va urma o discuție cu Georgiana Madin și Andrei Luca, organizatorii cineclubului.