Lolite la xerox

Michal Pudelka are 23 de ani și a început să fotografieze în urmă cu trei ani, când era student la Arte la Paris și și-a cumpărat primul aparat foto, un Canon digital. În prezent trăiește și lucrează la Bratislava, unde a fondat revista Anonym. Face numai fotografie pe film.  

Tema asta din fotografiile tale, cu fetele siameze, de unde ți-a venit? 

Mi-a venit deodată, făceam un editorial School Girls și am îmbrăcat toate fetele la fel. Când am văzut ce a ieșit mi-am dat seama câtă forță poate să aibă conceptul, și că descrie foarte bine ce simt eu despre societatea de azi. Toată lumea încearcă să se integreze în câte un grup și să arate așa cum dictează mainstreamul. Chiar dacă ai impresia că nu faci parte din asta, ei bine, toți facem.   

Am citit într-un interviu pe care l-ai dat pe upandcomingstyle că ai crescut cu verișoarele tale și te jucai cu păpuși Barbie. Încerci câteodată să recreezi atmosfera aia?

N-aș zice că încerc să recreez atmosfera dar da, câteodată mă inspiră Barbie. Până la urmă e cea mai comercială fată de pe aici.

Cum lucrezi cu modelele? Care e atmosfera în studio?

Am o relație foarte pe prietenie cu toate modelele, mereu glumim și ne distrăm pe timpul ședinței foto. Multe dintre ele spun că nu au fost niciodată pozate într-o atmosferă mai mișto și asta mă face foarte fericit. Nu văd de ce aș fi rece cu ele, cred că ce le dai, asta și primești înapoi. 

Crezi că la nivel global, se face fotografie de calitate azi? Sau ți se pare că e din ce în ce mai falsă și mai comercială?  

Chiar depinde de fotograf, sunt și fotografi minunați și fotografi proști. Din punctul meu de vedere fotografia azi pare un pic plictisitoare și la fel - background de studio și fata în mijloc, fără niciun concept în spate. Mai e și excesul de Photoshop care nu e ok, clar nu sunt un fan. 

Consideri arta în general ca fiind egoistă? Adică artiștii creează ca să se ușureze, să scape de niște emoții prea puternice, sau de niște traume? E și cazul tău?

Cred că toată arta de calitate trebuie să fie „egoistă”. Doar atunci când artiștii inflitrează sentimente personale în ceea ce fac munca lor poate să capete curaj. Cred că asta poate face arta cu atât mai interesantă și profundă – într-un fel, asta e arta – să faci ceva al tău, care exprimă cine ești, punctul tău de vedere. 

În fotografiile tale e mereu ceva excitant care pare aproape periculos. Uneori, mă uit la fotografiile tale și mă simt de parcă aș face ceva ilegal sau imoral. Ți-ai dorit asta sau mi se-ntâmplă numai mie? 

Cred că mi-am dorit cumva, ultima oară viața mea nu era cea mai fericită și probabil că s-a văzut și-n munca mea. 

În unele dintre fotografiile tale (editorialele Together Apart, One more time sau Army of me) pari să faci referire la cultul pentru Lolita. Te interesează tema, consideri că e un subiect de explorat în fotografie?
 
Dă, mă interesează tema. Tinerețea e ceva care mă fascinează, și cum oamenii o consumă fără să știe ce au.  

Faci schițe cu hainele din fotografiile tale sau lași munca asta pe seama unui designer? 

Da, fac niște schițe. Împreună cu Katarina Gyu, producătoarea mea minunată, coasem unele haine pentru shootinguri ca să urmărim conceptul pe care lucrăm. Sunt și creații de designer la unele shootinguri. 

Cărți, muzică, filme preferate?

E amuzant dar cartea mea preferată e Lolita. La muzică sunt multe, de exemplu November Novelet, Miss Kittin, Eurythmics, Depeche Mode, The Presets, Peaches. Iar în filme îmi place tot de la Pedro Almodovár, și niște filme vechi – de exemplu All About Eve sau Sunset Blvd.

Desenul tău animat preferat?

Sponge Bob! 

Revista noastră se numește SUB25. Spune-ne 5 cuvinte care îți vin în cap când te gândești la vârsta asta. Crezi că oamenii pierd ceva pe măsură ce trec de ea?

5 cuvinte:  tembel, energie, imprevizibil, nebun, intens. Da, cred că oamenii pierd ceva cu vârsta dar într-un fel și câștigă ceva nou, care ne face mai buni.

Michal Pudelka