Teona likes: Shawn Huckins laughing out loud

Teona Galgoţiu | 12 Mai 2014

Gen, OMG.

Shawn Huckins are 30 de ani, trăiește în Denver, Colorado, și proiectele lui American __tier și American Revolution Revolution, în care îmbină picturi celebre vechi și slang de internet, sunt virale pe facebook, tumblr și orice site în care slang-ul ăsta e folosit, mai mult sau mai puțin, pe bune.

A început să picteze prin 1993, când bunica lui a murit și i-a rămas lui setul de culori de ulei. La început nu i-a plăcut, și s-a întors la mâzgăliturile cu creionul. Mai târziu, în primul an de facultate, le-a încercat din nou.

Printre artiștii lui preferați se numără Ed Ruscha, Wayne Thiebaud și John Single Copley.

Cum ți-a venit toată ideea asta?

Seria The American Revolution Revolution a început ca un accident fericit, provocat de vărul meu, Brian. A zis, parafrazez, că sunt un pictor talentat dar că nu mă descurc deloc la fețe și că atunci când încerc, modific ideea de față într-un mod sau altul. Și avea absolută dreptate - n-am luat niciodată vreun curs de anatomie la școală, n-am învățat niciodată să fac nuanțe de piele perfecte, așa că ideea de a picta portrete chiar mă speria. Ca să-i dovedesc că reușesc dacă vreau, m-am decis să fac copii după pictori celebri, John Singleton Copely de exemplu. Normal, primele încercări au fost niște gafe totale, dar încet-încet, am început să mă pricep din ce în ce mai mult, după fiecare portret terminat. Ca să zic povestea pe scurt, un tablou refuzat de-al meu a ajuns să aibă scris LOL mare pe el. Când m-am uitat la text și la pictura din secolul 18 de sub el, mi s-a părut o juxtapunere care ar putea să facă minuni. Și restul e istorie.

De ce ai rămas la ideea să pictezi tu imaginile de sub text și să nu iei lucrările altcuiva?

Cred că pentru a fi mai autentic în crearea unei picturi. Sunt mulți artiști care cumpără picturi de la tot felul de magazine și după le modifică și completează, făcându-le ale lor. În plus, încă e un exercițiu foarte bun pentru mine să fac portretele alea.

Tu folosești vreodată cuvintele și prescurtările de care faci mișto?

Rar. Pe cele mai bune le găsesc în comentarii de pe bloguri și pe twitter... Majoritatea sunt conturi de adolescente.

Proiectul tău a devenit foarte popular pe internet, mai ales printre adolescenți. Ce părere ai despre asta?

Cred că proiectul a fost apreciat de multe grupe de vârstă, deși adolescenții sunt mult mai obișnuiți cu acronimele. Cred că de fapt, adolescenții înțeleg textul și adulții sau oamenii mai în vârstă înțeleg importanța culturală de dedesubt. A fost amuzant când în 2012, la o expoziție din LA, era un bătrân de vreo 75 de ani, care se plimba prin cameră și se holba la o pictură de-a mea. Mă uitam la el în timp ce discutam cu alți oameni și mi se părea că nu îi place sau că nu înțelege ideea proiectului deloc. Apoi s-a dus la directorul galeriei și a cumpărat-o. Așa că da, e greu de ghicit cine o să aprecieze picturile astea, și cine nu.

Acronimul tău preferat. Și cel mai puțin preferat.

Nu poți să dai niciodată greș cu ROFL. Și urăsc YOLO. Gen, tăceți odată din gură.

Ce crezi că o să se mai întâmple cu vocabularul, după ce slangul ăsta de internet o să devină neinteresant?

N-am nici cea mai vagă idee. Adică, cine s-ar fi gândit acum 15 ani că azi o să comunicăm printr-un cod, pe telefoanele astea ultra-inteligente. Cred totuși că suntem pe o muchie de o apocalipsă tehnologică, pentru că din ce în ce mai mulți oameni observă că devenim zombie și că trebuie să ne îndepărtăm un pic de telefoane și să ne apropiem de oameni pe bune. Să sperăm că mesajele o să se epuizeze la un moment dat și o să ajungem la un mod mai sofisticat de comunicare.

Un mesaj pentru lumea care folosește cuvintele din picturile tale.

Gen, pe bune...gen, omg, citiți o carte :)

Planuri?

Acum sunt concentrat să-mi tremin treaba pentru o expoziție din LA care o să fie toamna asta, și pentru încă una în Denver, pentru primăvara lui 2015. După astea două, habar n-am. Mă gândesc să încep să pictez în ulei. Acum folosesc acrilice exclusiv, dar tot am dorința asta să mă întorc la ulei, că asta foloseam când eram la școală. Și acum fac și culori de ulei care se combină cu apă, așa că trebuie să experimentez și cu alea.

Un banc.

L-am auzit la radio de curând. Doi vânători mergeau prin pădure. Dintr-odată, unul dintre ei cade pe jos, se face albastru la față și nu mai respiră. Celălalt vânător sună la 911. Răspunde operatorul: 911, ce urgență aveți? Vânătorul: Colegul meu de vânătoare tocmai a leșinat, e albastru, nu respiră..Cred că e mort! Operatorul: OK domnule, trebuie să vă asigurați că e mort înainte să trimitem ajutoare. Peste vreo 30 de secunde de liniște, operatorul aude un BAM puternic. Vânătorul: Acum sigur e mort.

Site-ul artistului
Pin It email